De la Wolfgang Amadeus Mozart pentru Constanze Mozart
De la Franz Kafka pentru Felice Bauer
De la Francis Scott Fitzgerald pentru Zelda Fitzgerald
De la Napoleon Bonaparte catre Joséphine
De la Frida Kahlo pentru Diego Rivera

Pe scena iubirii li se alatura si alte celebritati: Voltaire, Marcel Proust, Oscar Wilde, Sarah Bernhardt…
Dragoste de scrisori si scrisori de dragoste, redescoperite in sertare si arhive. Marturii intime, scoase la lumina in epoca e-mailului si a SMS-ului. Pentru cititorii impatimiti si iubitorii de cuvinte, epistolele raman irezistibile.
Stranse intr-o carte pentru oamenii mileniului III, ele parca ridica discret un colt de perdea, intrezarindu-se astfel incaperile trecute ale dragostei. Si o vedem in toata splendoarea ei: blanda si patimasa, curata si obsesiva, sobra si zglobie…

Coordonator: David H. Lowenherz
Fragment din carte:

"Franz Kafka catre Felice Bauer

In fine, iubita mea, usile sunt inchise, este liniste, suntem din nou impreuna. Cate sensuri a ajuns sa aiba „impreuna"? Nu am dormit deloc si, cu toate ca mi-am vazut asa cum se cuvine de treburi toata dupa-amiaza si spre seara, cu capul greu si mintea incetosata, acum, cand a venit noaptea, ma simt aproape entuziasmat, cuprins de o dorinta coplesitoare de a scrie; demonul care salasluieste in inspiratia mea incepe sa se agite in cele mai inoportune momente. Da-l incolo, am sa ma culc. Dar, scumpa mea, ce minunat ar fi daca mi-as putea petrece Craciunul doar scriind si dormind!
Am fost pe urmele tale toata dupa-amiaza, zadarnic, fireste. De fapt nu chiar zadarnic, pentru ca m-am tinut permanent cat de aproape am putut de Frau Friedmann, caci, in fond, ea ti-a fost in preajma destula vreme, deoarece va tutuiti si corespondati, fapt pentru care o invidiez. Insa de ce nu vrea sa-mi spuna nimic despre tine, desi ma holbez la buzele ei, gata sa ma agat de orice cuvant? Nu va mai scrieti? Oare sa nu stie nimic despre tine? Dar cum este posibil?! Si, daca nu are nicio veste noua, de ce nu vorbeste despre cele vechi? Si, daca nu vrea sa vorbeasca despre tine, de ce nici macar nu-ti pomeneste numele, asa cum facea inainte? Dar nu, nu vrea; in schimb, ma taraste dupa ea si discutam despre lucruri incredibil de derizorii, cum ar fi Breslau, tuse, muzica, esarfe, brose, coafuri, vacante in Italia, calatorii cu sania, posete cu margele, camasi apretate, butoni, Herbert Schottlander, limba franceza, bai publice, averse, bucatari, Harden, situatia economica, calatorii pe timp de noapte, Palace Hotel, Schreiberhau, palarii, Universitatea din Breslau, rude — pe scurt, vorbim despre tot ce e sub soare, dar, din nefericire, singurele subiecte care au o vaga legatura cu tine, Piramidele si aspirina, sunt expediate in graba; e de mirare ca vreau sa discut despre ele si ca ma simt nespus de bine cand rostogolesc aceste doua cuvinte pe limba. Dar, sincer, nu sunt deloc multumit ca nu obtin mai mult din dupa-amiaza aceasta, pentru ca de ore in sir capul imi vibreaza de dorinta de a auzi numele Felice. In cele din urma, iau initiativa si dirijez conversatia spre legatura feroviara dintre Berlin si Breslau, aruncandu-i totodata si o privire amenintatoare — nimic.
Franz "