Fragment din volumul "Domnul Fox, vulpoi fantastic" de Roald Dahl:

    “Vulpelul alerga inapoi prin tunel cat putea el de repede, incarcat cu cele trei gaini grase. Simtea ca da pe din afara de bucurie.
    — Numai sa vezi, isi tot spunea, sa vezi numai cand o da mama cu ochii de asemenea prada.
    Avea de alergat cale lunga, dar nu se opri o clipa pana cand nu ajunse la doamna Fox.
    — Mami! gafai el, dand buzna peste ea. Uite, mami, uite! Trezeste-te si vezi ce ti-am adus!
    Doamna Fox, care acum era mai slabita ca oricand din pricina foamei, deschise un ochi si se uita la gaini.
    — Visez, murmura ea, inchizandu-si ochiul la loc.
    — Nu visezi, mami, sunt gaini adevarate! Suntem salvati! N-o sa mai murim de foame!
    Doamna Fox deschise amandoi ochii si se ridica brusc in capul oaselor.
    — Dar, dragul meu copil, baigui ea, de unde...?
    — Din cotetul de pui numarul unu al lui Boggis! izbucni vulpelul. Am sapat o galerie pana sub podeaua cotetului. N-ai vazut in viata ta atatea gaini durdulii cate sunt acolo! Si tata a zis sa pregatesti un ospat. Se intorc si ei numaidecat.
    La vederea hranei, doamna Fox paru sa-si recapete puterile.
    — Ospat a zis, ospat vom face, spuse ea sarind in picioare. Ah, ce vulpoi fantastic e tatal tau! Grabeste-te copile! Apuca-te sa jumulesti pasarile alea.”