Am fost crescut in spiritul religiei, dar nu sint un crestin practicant. Nu sint nici agnostic sau ateu. Punctul meu de vedere este ca toti ar trebui sa luam cite o bucatica din fiecare religie, din fiecare filozofie de viata. Nu sint budist, insa imi plac ideile filozofiei budiste in mod special. Iti ofera o foarte buna structura in jurul careia sa-ti construiesti viata. De pilda, cu siguranta cred in karma, in ideea ca esti tratat asa cum ii tratezi pe altii. M-am intrebat daca nu cumva Bob e recompensa mea pentru ceva bun, ceva ce am facut cindva, in timpul vietii mele zbuciumate. - James Bowen

Fragment din volumul "Un motan pe nume Bob" de James Bowen:

“Ma indreptasem spre Covent Garden, ca de obicei, impreuna cu Bob. La momentul respectiv, aveam un prieten care statea la mine, un tip pe care il chema Dylan cunoscusem cu mult timp in urma, cand eram impreuna cu trupa. Fusese dat afara din locul unde statuse pana atunci fiindca refuzase sa plateasca chiria exorbitanta pe care i-o cerea proprietarul, un individ lipsit de scrupule. Avea nevoie de o podea pe care sa doarma cateva saptamani. Cum si eu ma aflasem in situatia lui, nu l-am putut refuza. Si asa a inceput sa doarma la mine pe canapea.
 Bob nu a fost prea incantat de aparitia lui Dylan la inceput. Din cate cred, simtea ca o sa fie lipsit de o parte din afectiunea mea fata de el. Dar din clipa in care si-a dat seama ca Dylan era la randul lui un iubitor de animale si a descoperit ca i se dadea inca si mai multa atentie, a depasit impasul. Bob aproape ca traia ca sa i se dea atentie.
In acea dupa-amiaza anume, Dylan se hotarase ca o sa vina si el in centru cu noi si o sa-si piarda timpul prin Covent Garden. Era o zi frumoasa, insorita si isi spusese ca merita sa se bucure de ea. Se juca cu Bob, in timp ce eu ma instalasem pe coltul cu James Street. Acum cand ma gandesc, nu-mi vine sa cred ce noroc am avut ca era si el acolo.
Abia ce imi pusesem cureaua de la chitara peste umar, cand o aparut in viteza o duba a politiei si a oprit in dreptul trotuarului. Din ea au sarit trei ofiteri, indreptandu-se spre mine.
- Ce-i asta? a zis Dylan.
- Habar n-am. Ca de obicei..., am zis, asteptandu-ma sa trec prin toata tevatura cu promisiunile si mutatul din loc.
Insa greseam.
- Bun, dumneata o sa vii cu noi, a zis unul dintre ofiteri, aratand spre mine.
- Pentru ce? am spus.
- Esti arestat, sub banuiala de comportament amenintator.
- Cum? Amenintator fata de cine? Nu stiu despre ce naiba...
    Nici n-am apucat sa-mi termin propozitia, ca m-au si luat pe sus. In timp ce unul imi citea drepturile, celalalt mi-a pus catusele.
- Iti dam toate explicatiile la sectie. Strange-ti rahaturile si suie in duba, inainte sa se imputa si mai tare lucrurile, mi-a zis politistul.
- Si pisica mea? am intrebat, facand semn spre Bob.
- Avem niste custi de caini la sectie, o sa-l bagam acolo, a spus celalalt politist. Asta daca n-ai pe nimeni care sa-l ia.
Mi se invartea capul. Habar n-aveam ce mi se intampla. Dar apoi, cu coada ochiului, l-am zarit pe Dylan. Se uita ca prostit la noi, evitand sa se amestece.
- Dylan, ai tu grija de Bob? am zis. Du-l inapoi la apartament. Cheile sunt la mine in rucsac."