"Nu avem timp sa plecam asa cum am planificat. Luam ce apucam si fugim, in timp ce lumea din spatele nostru se transforma in foc nimicitor si in fum. Tinem aproape de rau, in speranta ca apa ne va oferi protectie, daca focul se va extinde. Raven o tine in brate pe Blue, palida si ingrozita. Eu o duc de mana pe Sarah. Plange tacut, infasurata in geaca mare a lui Lu. Sarah nu a avut timp sa o ia pe a ei. Lu merge fara. Cand se lasa frigul, eu si Raven ii dam lui Lu hainele noastre, pe rand. Frigul ne patrunde, ne stoarce maruntaiele, ne face sa lacrimam. Iar in spatele nostru e infernul.

    Cincisprezece dintre noi reusim sa ne indepartam cu bine de adapost; Veverita si Bunica lipsesc. Nimeni nu-si aminteste sa ii fi vazut, in graba de a parasi adapostul. O bomba a daramat unul dintre peretii camerei bolnavilor si a aruncat un val de pietre si resturi pe hol. Dupa aceea, totul s-a transformat in haos.

    Odata ce avioanele s-au retras, au venit elicopterele. Ore in sir, s-au rotit deasupra noastra, iar aerul e format din bucatele, facut fasii de zumzetul nesfarsit. Au umplut Salbaticia de chimicale. Ne ard gatlejurile, ne ustura ochii, ne ineaca. Ne infasuram tricourile si prosoapele de bucatarie peste gaturi si peste guri, sa putem inainta prin ceata.

    In sfarsit, se face prea intuneric pentru ca atacurile sa mai continue. Cerul noptii e plin de fum. Padurile sunt pline de trosnete indepartate, de la copacii doborati de flacari, dar cel putin ne-am indepartat suficient de foc. In sfarsit, Raven considera ca suntem in siguranta sa ne oprim, sa ne odihnim si sa evaluam situatia. Avem doar un sfert din alimentele pe care le adunasem si niciun medicament. Bram crede ca ar trebui sa ne intoarcem dupa mancare.

    - Nu o sa reusim sa ajungem in sud cu ce avem, zice el si vad cum Raven tremura chinuindu-se sa faca focul.

    Abia reuseste sa aprinda un chibrit. Cred ca mainile ii sunt inghetate. Ale mele sunt amortite de cateva ore.

    - Nu intelegi? zice ea. Casa nu mai e. Nu putem sa ne intoarcem. Azi au incercat sa ne termine pe toti. Daca Lena nu ne-ar fi avertizat, am fi morti.

    - Dar Tack si Hunter? zice Bram incapatanat. Ei ce vor face cand se vor intoarce dupa noi?

    - La naiba, Bram.

    Raven ridica vocea un pic, isteric, iar Blue, care in sfarsit adormise ghemuita printre paturi, se misca spasmodic. Raven se ridica. A reusit sa aprinda focul. Se da inapoi un pas si se uita la flacarile albastre, verzi si rosii.

    - Vor trebui sa aiba grija de ei, zice ea mai linistit.

    Chiar daca si-a recapatat controlul, simt durerea din spatele vorbelor ei, un crampei de teama si suferinta.

   - Va trebui sa mergem mai departe fara ei.

    - La dracu', zice Bram, dar cu jumatate de gura.

    Stie ca ea are dreptate.”