Volumul I din trilogia Minti primejdioase

In ziua cand a implinit zece ani, Ruby s-a trezit simtind ca inauntrul ei s-a schimbat ceva. Ceva atat de ingrijorator, incat parintii ei au inchis-o in garaj si au chemat politia. Ceva din pricina caruia a fost trimisa la Thurmond, o „tabara de reabilitare“ guvernamentala, cu conditii foarte aspre. Desi a supravietuit bolii misterioase care a omorat aproape toti copiii din America, Ruby si ceilalti supravietuitori au descoperit ceva si mai rau: ca au puteri infricosatoare pe care nu le pot controla.
 

Acum, la saisprezece ani, Ruby se numara printre cei periculosi.
 

Cand iese la iveala adevarul despre capacitatile ei - adevar pe care l-a ascuns de toata lumea, pana si de autoritatile taberei -, Ruby abia reuseste sa scape cu viata din Thurmond si se alatura unui grup de fugari care au scapat si ei din tabara: Zu, o fata bantuita de trecutul ei, Chubs, un geniu taciturn, si Liam, liderul lor neinfricat, care se indragosteste de Ruby. Dar, in drum spre ultimul refugiu pentru tinerii ca ei, Ruby trebuie sa ia o decizie extrem de dificila, care poate insemna renuntarea la singura ei sansa de a duce o viata normala.

 

Bracken a creat o America distopica, plasata intr-un viitor nu prea indepartat, in care copiii sunt vanati si temuti, iar pericolele ii pandesc chiar si pe culoarele unui magazin Wal Mart abandonat. Ruby este o eroina puternica, ce trezeste instinctiv empatia cititorilor, facandu-i sa astepte cu nerabdare urmatorul roman din serie. - Publishers Weekly

 

Alexandra Bracken este o autoare americana prezenta pe listele de bestseller New York Times. Nascuta in Arizona, a mostenit darul imaginatiei si al lumilor distopice de la tatal sau, mare fan Star Wars. A studiat istoria si literatura engleza la College of William & Mary din Virginia, apoi a lucrat timp de sase ani in domeniul editorial. Dupa ce a decis sa se dedice integral scrisului s-a intors in Arizona, unde locuieste intr-o casa plina de carti. Romanele sale sunt traduse in peste 15 limbi. 

Nu si eu - cuvintele imi sagetau prin minte - nu si eu, au facut o greseala, o greseala... 

Am privit, simtind un gol in piept, cum unul dintre soldati a luat un tub de vopsea spray si a scris un X portocaliu urias pe spatele baiatului. Acesta se oprise din strigat numai pentru ca doi soldati FSP ii trasesera o masca neagra ciudata peste jumatatea inferioara a fetei - ca si cand ar fi pus botnita unul caine. 

De incordare curgeau broboane de sudoare pe mine. Ne-au facut sa mergem incolonati si in pas de mars prin lagar catre infirmerie, pentru triere. In timp ce mergeam, am vazut copii ducandu-se in directia opusa, venind dinspre un sir de cabane de lemn prapadite. Toti purtau uniforme albe, cu cate un X de diferlte culori pe spate si cu un numar scris cu negru peste el. Am vazut cinci culori in total - verde, albastru, galben, portocaliu si rosu. 

Copiii cu X-uri pe verde si albastru aveau voie sa mearga liberi, leganandu-si mainile pe langa corp. Cei cu X galben palid sau cu portocaliu ori rosu erau nevoiti sa inainteze prin noroi cu mainile si picioarele prinse in catuse de fier, un lant lung unindu-i intr-o coloana. Cei purtand X portocaliu aveau pe fata masca aceea ca o botnita. 

Am fost impinsi in lumina puternica si aerul uscat a ceea ce o foaie de hartie rupta anunta ca este INFIRMERIA. Doctorii si infirmierele stateau aliniati pe culoarul lung, privindu-ne incruntati si clatinand din cap."