Absentii, care reprezinta adevarata consacrare a autorului, este un roman grav si loial, subtil si inteligent, al unei constiinte surprinse in plina acuitate a crizei morale, un roman in sensul exact al cuvantului, intrucat concentreaza in sine o viziune, nu numai originala, dar si amplu integratoare, in fata careia situatiile, faptele, detaliile, insotite de o iradiatie intelectuala si afectiva, devin subsumabile (...) Paradoxal, desi eroul traieste senzatia permanenta a crizei sale, senzatia unei "sufocari", sentimentul dominant pe care ni-l transmite cartea e cel al unui aer pur; aceasta in ciuda climatului de oboseala, de epuizare si "infrangere" in care traieste eroul lui Buzura.