Cand a spus Ubi bene, ibi patria, Cicero se va fi gandit, probabil, la cei care pot alege, la libertatea de-a pleca in cautarea unui loc caruia sa-i apartina pe de-a intregul. Si caruia sa-i poata spune „acasa“. Ce se intampla insa cu cei a caror conditie e surghiunul? Cum se reasaza in lume un dezradacinat, in ce fel gaseste noi repere, care e harta vietii lui, cu spaime, indrazneli si nadejdi?

"Acasa intre lumi", cartea de debut a lui Michael Solomon, este romanul unui exilat ilustru, poetul Publius Ovidius Naso. Insa povestea lui nu pleaca doar din faptul istoric, ci si din cuvintele gravate in templul lui Apollo din Delfi: „Cunoaste-te pe tine insuti“. De-a lungul Dunarii de Jos la Tomis si de la Sulmona la Roma, Ovidiu isi duce lupta cu demonii interiori, cu propriile angoase si obsesii. El calca mereu pe frontiera care desparte realul de ipotetic, viata de moarte, iubirea de ura, gloria de uitare. Si cauta, cu febrilitate de explorator, acel loc in care sa se simta acasa. Sa fie totusi acest acasa Roma, cu pericolele induse de jocurile politice, mai ales dupa moartea imparatului Augustus? Sau poate Tomis, capul de lume despre care se vorbesc atat de multe si se stiu atat de putine? Scriind Metamorfozele, Ovidiu se metamorfozeaza el insusi, dandu-si seama in cele din urma ca locul lui optim nu are un contur precis, ci se situeaza intre lumi. Iar expeditiei lui se autocunoastere i se suprapune o alta, pe care o intreprinde insusi autorul romanului, cu fiecare pagina scrisa. "Acasa intre lumi" nu e doar un titlu, ci si cartea de vizita pe care prozatorul si protagonistul lui o impart dincolo de timp, moravuri, meridiane si ideologii.