Recent redescoperite in arhivele Truman Capote ale Bibliotecii Publice din New York, cele paisprezece proze scurte au fost reunite si publicate in volum pentru intaia oara la sfarsitul anului 2015.
Toate aceste mici bijuterii fac apel la compasiunea si la emotiile cititorului. Capote a fost intotdeauna atras de outsideri — femei, copii, afro-americani, saraci — deoarece, intelegem acum, asa s-a simtit si el inca din copilarie. Detectam in aceste povestiri semnele precoce ale geniului lui Capote de a crea personaje memorabile, complexe si chinuite. Veti gasi aici povesti despre crima si violenta, despre rasism si nedreptate, dar si despre tandrete si generozitate, despre intelepciune si miracole.
Dar, mai presus de toate, acest volum de povestiri inedite este dovada incontestabila ca autorul ei si-a gasit propria-i voce foarte devreme si ne ajuta sa intelegem cum a fost posibil ca un baiat din Monroeville, Alabama, sa devina o legenda a literaturii americane.
Fragment din romanul "Acum ne despartim" de Truman Capote

"Beulah a disparut pe usa camerei, iar peste vreo cinci minute Nannie a auzit usa de la intrare inchizandu-se. S-a uitat din nou peste ziar. A incercat sa se lase prinsa de editorial, a incercat sa citeasca un articol despre o fabrica de mobila care era in plan sa fie construita, dar mereu, ca atrasa de o forta irezistibila, magnetica, se intorcea la necrologuri. Le-a citit integral de doua sau de trei ori. Da, ii cunoscuse pe toti.
S-a uitat la flacarile rosii si albastrii ale focului din camin. Oare de cate ori ramasese cu privirea pierduta in caminul acela? In cate dimineti friguroase de iarna nu se ridicase de sub cuverturile ei mari si topaise pe podeaua inghetata ca sa aprinda cu truda un foc acolo ? De mii de ori! Dintotdeauna locuise in casa asta de pe strada mare, la fel ca tatal ei si ca tatal tatalui ei, mai inainte. Fusesera pionieri adevarati, era mandra de mostenirea ei. Dar toate erau undeva in urma acum, mama si tatal ei murisera, iar vechii ei prieteni se duceau si ei, incet, aproape neobservati. Nimeni nu se gandea ca asta insemna moartea unui fel de dinastie, o dinastie a aristocratiei sudiste — catunul, satul, orasul. Se topeau in noapte, micile flacarui ale vietilor lor erau stinse de forta aceea stranie si nevazuta. "