„Acum treizeci de ani, stand noi, poeti tineri si furiosi, si judecand realitatea potrivnica, obiditi de piedicile puse prin edituri noua, corifeilor ei, ce ne da-n gand ideea? Sa scoatem o carte-n regie proprie! O antologie din tot e mai bun, mai adevarat, mai modern in cultura romana. Ati prins spilul? Noi eram aia! Care «noi»? Pai, Traian T. Cosovei, Mircea Cartarescu si subsemnatul. Eram, care sa ma-ntelegeti, floarea lirica romaneasca. E drept, ar fi trebuit sa fie cooptati printre inainte-mergatori, Matei Visniec si Magda Carneci. Dar, cand Traian si Mircea i-au facut o vizita de tatonare lui Matei, nu l-au gasit acasa (...). L-au asteptat o ora, doua, trei, s-au plictisit si asa a iesit Visniec din poveste. L-au ales pe «Nino» Stratan (...) Dupa aia, ne-am gandit ca ne trebuie o coperta, ilustratii si o editura. Cu editura era simplu. (...) Mai ramaneau coperta si ilustratiile. Asa am facut cunostinta cu Tudor(ica) Jebeleanu. Tudor a fost cu ideile. El a inventat cimitirul de locomotive, din Giulesti, unde ne-am catarat pe biele-manivele pentru posteritate. El a compus paginile de garda. El a sters si a redesenat, pentru fiecare dintre noi, exasperat de pretentiile unor filologi... si impreuna cu el am pozat niste litere de plumb, sustrase cu greu de la tipografie, pe care le-am potrivit pe o coala de carton ciocan si le-am pozat ore de-a randul. Titlul era gata: Aer cu diamante.“ ( Florin IARU, Academia Catavencu, octombrie 2010)