8 iunie, 1954. Alan Turing, matematicianul vizionar, este gasit mort in locuinta sa, aparent decesul fiindu-i provocat de un mar otravit. Ofiterul de politie Leonard Corell preia cazul si afla ca Turing era homosexual si fusese judecat pentru asta. Desi convins ca e vorba de o sinucidere, Corell este totodata nedumerit de secretomania oficiala privind activitatea lui Turing din timpul razboiului. Mai mult, sexualitatea acestuia pare sa alarmeze serviciile secrete – e posibil sa fi fost santajat de spionii sovietici? Descoperind uimit geniul lui Turing si intrezarind o scapare dintr-o viata limitata, Corell devine fascinat de cercetarile revolutionare ale matematicianului si e dispus sa faca orice pentru a afla adevarul.
    "Romanul lui Lagercrantz impleteste abil doua forme narative: biografia empatica a unei figuri istorice reale, pe care sistemul o supune unui tratament abominabil, si povestea unei anchete in care un politist perseverent incearca sa dezlege o enigma in ciuda mentalitatii intransigente a societatii". (Independent)

 

    “In acelasi timp, un barbat inalt, pe nume Oscar Farley, se dadea jos din pat in camera unui hotel din Manchester. Isi simtea trupul dureros si privea orasul prin smog. Spre deosebire de Corell, dormise bine, dar asta numai datorita somniferelor si calmantelor pe care le luase seara. Judecand dupa cum se simtea, probabil ca fusese in pragul unei supradoze. Ii era rau si durerea de spate care il chinuia de patru zile era mai rea ca oricand. „Dumnezeule", mormai el, si ramase teapan, sprijinit de chiuveta alba, cu o grimasa care ii facea chipul aratos sa para batran, aproape ca al unui muribund. Si totusi, nu durerea il afecta cel mai mult pe Oscar Farley. Se gandea la Alan Turing, Alan intins pe masa de autopsie din Wilmslow si Alan uitandu-se intr-o groapa, langa un salcam japonez din Shenley, si se simtea vinovat, nu asa cum te simti dupa ce ai comis o crima sau un pacat, ci mai nesigur si mai ingrijorat, ca atunci cand consideri ca te-ai purtat urat. Oare noi l-am ucis?

    Farley recunostea in sinea lui ca a incercat sa-i ia partea lui Turing, si totul parea sa fi fost in acord cu regulile, dar exista si aspecte neplacute ale povestii. Cu cat se gandea mai mult la asta si cu cat analiza mai mult cele intamplate, cu atat mai mult simtea ca ii scapa ceva important, ceva ce ar fi putut sa iasa la iveala la un moment dat. Nu era vorba de a avea toata informatia care o avea Alan, ori de calatoriile lui in strainatate si de atmosfera incinsa de la Cheltenham. Era chiar sentimentul pe care il lasase in urma.

    Chiar nu exista nicaieri nicio scrisoare, niciun bilet, care sa explice totul?

    Farley se uita prin camera de hotel ca si cum scrisoarea respectiva ar fi putut aparea acolo, si se intreba daca nu cumva fusesera prea agitati cand cautasera prin casa."