Fanii primului volum din trilogia Alba-ca-zapada au motive de bucurie: Lumikki Andersson, adolescenta ciudata si rebela, vine cu o noua poveste!

Lumikki calatoreste la Praga, unde o cunoaste pe Zelenka. Aceasta ii dezvaluie ca este sora ei, iar povestea i se pare veridica lui Lumikki.
In scena apare si Jiri, reporter la canalul de stiri Super8. Impreuna cu el, Lumikki incearca sa afle adevarul legat de secta numita Familia Alba, din care face parte si Zelenka. Liderul sectei, Adam, pune la cale sinuciderea in masa a membrilor acesteia.
Lucrurile se precipita, iar finalul aduce dezvaluiri surprinzatoare si inca o lectie de viata pentru Lumikki: fiecare om are o latura ascunsa si inocenta nu e neintinata ca zapada.

Salla Simukka e o tanara autoare extraordinar de talentata. Trilogia Alba-ca-Zapada poate sta alaturi de cele mai dure thrillere nordice si are o eroina nonconformista pe masura. In tuse de rosu, alb si negru, povestea lui Lumikki are o aura de magie inghetata. -- Kirkus Reviews

„Lumikki privea acum stralucirea soarelui si albul norilor, gandindu-se ca, desi calatoria nu-i daduse vreun raspuns la intrebarile trecutului, gasise indicii. Era mai sigura ca niciodata ca Zelenka se apropiase surprinzator de adevar. Visele si amintirile lui Lumikki erau adevarate. Zelenka i le trezise, prin minciuna ei. Lumikki stia ca nu isi imaginase jocul de-a Alba-ca-Zapada si Rosie-ca-Trandafirul. Totul se intamplase cu adevarat.
Candva, avusese o sora."
Fragment din carte:

"Secte grozave nu existau. La concluzia aceasta ajunsese Jiri Hasek dupa ce cercetase indelung subiectul, petrecand nopti nedormite ca sa studieze rapoarte, experiente personale, biografii si forumuri online. Toate erau intunecate si tulburatoare, chiar toate. Chiar si cele care erau pline de iubire si de floricele, si de iepurasi pufosi si de pace pe pamant. Sau cel putin trebuiau sa fie. Undeva in fundal existau mereu o sete ciudata de putere, abuzuri sexuale, activitati periculoase de cult, obiceiuri alimentare dubioase sau igiena deficitara.
Jiri stia cum sa recunoasca sectele periculoase, de exemplu, datorita viziunii lor in alb si negru asupra lumii si izolarii de societate. Putine secte ramaneau in picioare daca nu aveau un lider charismatic si viziuni stricte asupra a ceea ce era bine sau rau, corect sau gresit. Certitudinea ca doar secta respectiva detinea adevarul adevarat tinea comunitatea la un loc si ii facea pe oameni sa creada ca ii astepta un viitor mai bun ori in viata viitoare ori, poate, pe alta planeta. Alesii. Cei deosebiti. Cei care nu urmau sa piara.
Poarta Raiului era una dintre sectele a carei activitate o cercetase in detaliu. In anii '70, Marshall
Applewhite infiintase in State o secta ce imbina crestinismul si OZN-urile. Membrii sectei isi spuneau frati si surori si traiau impreuna intr-un apartament mare din California, care se presupune ca era „manastirea" lor. Membrii nu aveau mai nicio legatura cu lumea din afara. Applewhite se castrase, iar cinci alti sectanti ii urmasera exemplul. Membrii sectei credeau ca extraterestrii le vor aduce pacea si ii vor lua cu ei pe o alta planeta.
Ei, si ce? Fiecare era liber sa creada ce poftea si sa faca ce dorea cu viata sa. Lucrurile luasera o turnura tragica atunci cand Marshall Applewhite ii convinsese pe ceilalti ca in spatele cometei Hale-Bopp se ascundea o nava spatiala, care urma sa transporte atatia sectanti cati putea duce. In martie 1997, aproape patruzeci de membri ai sectei se sinucisesera, sub indrumarea lui Applewhite.
Poarta Raiului nu era singura secta de genul acesta. Jonestown, Davidienii, Ordinul Templului Solar... Numele sunau chiar frumos, insa toate povestile lor se terminasera cu tragedii si cu morti. Apoi mai erau acele culte pentru care nu era suficient sa-si ucida propriii membri, ci trebuia sa se extinda si in afara. O organizatie care purta numele adevarului planuise si organizase un atac cu gaz in metroul din Tokio. In 1995, fusesera doi-sprezece morti si mii de raniti. "