O rigoare fara ezitari domina poezia intens cerebrala a Ralucai Faraon. Tensiunea textelor sale vine din ciocnirea unui cartezianism neconcesiv cu o natura pasionala, care isi cauta caile de exprimare cele mai exacte si solutiile cele mai rationale. La o scriitoare ce si-a sustinut doctoratul cu profesorul Mircea Martin, dictiunea ideilor este calea obligatorie spre expresivitate. Critic literar sagace si concentrat asupra detaliului, cand trece in poezie, Raluca Faraon se lasa dominata de fantasme doar cat sa dea greutate metaforei ce se construieste dupa un plan atent elaborat. Si totusi izbucnirea intuitiei pasionale, proprie feminitatii, da nastere celor mai puternice pasaje: "sangele tau a creat rana inaintea cutitului/ sangele tau a facut sant in memoria ispitei/.../ si cate ape cuminti stransesem in piele/ si cat pamant se lipise de oase/ ca sangele tau in clocot/ sa-mi blesteme acum somnul/ si sa ma strige pe nume: femeie!". Raluca Faraon este o poeta, matura, lucida, al carei eu este rascolit intermitent de nelinistea fertila a senzualitatii invazive si a confruntarii cu inefabilul. - Horia Garbea