Inceputul acestui extraordinar roman ne introduce in atmosfera din New York-ul anului 1947, cand tanarul si neexperimentatul Stingo incearca sa-si castige traiul salahorind ca redactor pentru o mare editura. Dupa ce este concediat, Stingo se refugiaza in Brooklyn, unde face cunostinta cu Sofia Zawistowska, o poloneza catolica supravietuitoare a lagarului de la Auschwitz, si cu iubitul ei, Nathan, un tanar intelectual evreu cu care traieste o pasiune devoratoare. Stingo devine confidentul Sofiei (de care se indragosteste) si partenerul de discutii al lui Nathan.
    Povestea vietii Sofiei scoate treptat la iveala adevaruri mai putin laudabile, dar nu mai putin omenesti, iar Stingo afla in cele din urma teribilul ei secret, alegerea pe care a trebuit sa o faca. Alegerea Sofiei este o carte-cult controversata si tulburatoare, insa plina de compasiune, care ne face sa meditam asupra sentimentului de culpabilitate, asupra nebuniei si a tradarii.
    Carlos Fuentes numea Alegerea Sofiei  "unul dintre cele mai mari romane ale tuturor timpurilor", iar John Gardner il considera un "thriller de prim ordin, cu atat mai pasionant, cu cat secretele pe care le dezgropam unul dupa altul sunt secretele Istoriei si ale naturii umane insesi", in timp ce The Times n-are nici o ezitare in a-l declara "o capodopera care face abordarile mai conventionale ale Holocaustului, cum ar fi Lista lui Schindler, sa para obtuze si sentimentale."
    Fragment din romanul "Alegerea Sofiei" de William Styron:

    ”Sofia fusese arestata candva la mijlocul lui martie 1943. La cateva zile dupa ce garzile ucrainiene il ucisesera pe Jozef. O zi cenusie, cu rafale de vant si nori ce se tarau jos, purtand inca in ei amenintarea aspra a iernii. Isi amintea ca era dupa-amiaza tarziu. Cand micul automotor electric, cu numai trei vagoane, in care se afla se opri, icnind, undeva la periferia Varsoviei, avu un sentiment mult mai puternic decat o simpla premonitie. Era o siguranta - siguranta ea va fi trimisa in lagar. Inspaimantatorul gand ii trecu prin minte chiar inainte ca agentii Gestapo-ului - sase sau sapte - sa dea buzna in vagon si sa le ordoneze tuturor sa coboare. Stia ca era o lapanka - o razie - de care se temuse si pe care o asteptase chiar din clipa cand vagonul stil tramvai se oprise brusc: subita scadere a vitezei si bruschetea opririi prevesteau tragedia. Catastrofa se putea ghici si din mirosul acru, metalic, scos de rotile ce alunecasera scrasnind pe sine, si din felul in care calatorii aflati pe scaune sau in picioare in trenul supraaglomerat fura azvarliti simultan inainte, incercand cu disperare sa se agate de ceva si nereusind. Asta nu-i un accident, se gandi ea, e politia nemtilor. Apoi auzi comands racnita: „Raus!"
    Au gasit aproape imediat jambonul de douasprezece kilograme. Stratagema folosita - isi legase de corp, sub rochie, pachetul invelit in ziar, in asa fel incat sa se creada ca e insarcinata - era deja indeajuns de fumata ca sa atraga atentia asupra ei, mai curand decat sa o ajute sa scape cu fata curata; recursese totusi la ea, indemnata de taranca de la care cumparase carnea: „Cel putin poti sa incerci", spusese femeia. „Dac-ai s-o transporti la vedere, te vor inhata fara gres. Si-apoi, ai haine si infatisare de intelectuala, nu de baba de la tara. E si asta un avantaj." Sofia insa nu prevazuse o lapanka atat de serioasa. Curand, huiduma de la Gestapo o proptise cu spatele de un zid de caramida igrasios si, fara un efort cat de mic de a-si ascunde dispretul fata de neghioaba ei smecherie de polaca, scoase din buzunarul hainei un briceag si introduse lama cu delicatete aproape fireasca, relaxata, in umflata placenta falsa, ranjind in timp ce actiona. Sofia isi amintea ca rasuflarea nazistului mirosea a branza si ca  in clipa cand taisul briceagului intra in pulpa porcului nu de mult sacrificat, ii soptise incet: „Nu stii spune «au», Liebchen?"”