Cartea lui Hans-Joachim Gehrke, un specialist recunoscut in studierea antichitatii grecesti, se ocupa de una dintre cele mai cunoscute personalitati ale istoriei antice si nu numai : Alexandru cel Mare. Cu greu o figura istorica a fascinat oameni din toate epocile la fel de mult ca Alexandru cel Mare. Biografia de fata il infatiseaza in diverse ipostaze: ca elev al lui Aristotel, ca implicat in asasinarea tatalui sau, regele Filip al II-lea al Macedoniei, ca intemeietor al unui imperiu mondial si ca tanar erou care, curand dupa autozeificare, a murit la varsta de trezeci si trei de ani.

Lucrarea istoricului german prezinta cronologic, in cele cinci capitole, traiectoria fulguranta a vietii lui Alexandru, personaj care a influentat din plin lumea antica, atat in timpul vietii, cat si dupa moartea sa. Constructia cartii graviteaza in jurul capitolului dedicat campaniilor militare ale personajului central, Alexandru Cuceritorul, in cursul carora soldatii macedoneni au infrant Imperiul Persan al lui Darius al III si au  ajuns pana in Egipt si India. Autorul ofera un discurs echilibrat si aduce in discutie elementele de realism politic care i-au ghidat actiunile si atitudinile lui Alexandru.

Astfel, departe de a fi o descriere admirativa a epopeii militare a lui Alexandru, Gehrke urmareste si diseca limbajul politic si simbolic utilizat in decursul campaniilor militare, dar si strategiile si tacticile care i-au adus un succes de necontestat liderului macedonean. Debutul expeditiei impotriva Imperiului Persan este raportat de Alexandru, prin actiunile sale, la doua evenimente importante din istoria Greciei antice, si anume razboiul cu Troia si expeditia lui Xerxes care viza orasele-state grecesti (480 i. H.). Campania lui Alexandru aparea drept o confruntare intre eleni si barbari. Pe plan militar, tocmai pentru a semana teama in randul adversarilor, liderul macedonean nu-i cruta pe cei care ii opuneau rezistenta, insa dadea dovada de clementa cand inamicii se predau.

Cel de-al patrulea capitol al lucrarii se ocupa de o alta ipostaza a eroului macedonean, aceea de suveran. Politica sa de cooptare a elitei locale din Imperiul Persan, inclusiv prin casatoriile ofiterilor si soldatilor sai cu fiicele aristocratilor,  tensiunea din unele ritualuri orientale preluate de Alexandru, in special proskynesis, si traditia traditia militara macedoneana, reprimarea revoltelor si a actelor de nesupunere sunt si ele abordate in aceasta sectiune.

Se remarca efortul autorului de a face a cunoscuta publicului larg lumea in care a trait si care l-a modelat pe personajul central al acestei carti. Primele doua capitole sunt paradigmatice in acest sens. Educatia primita de Alexandru, climatic social, mental si politic din Macedonia antica, relatiile cu tatal sau pot explica, intr-o masura semnficativa, comportamentul ulterior al cuceritorului macedonean.

Figura fascinanta si controversata a lui Alexandru este redata intr-o formula echilibrata, utila si agreabila, in lucrarea reputatului autor german.