La jumatatea anilor ’60, Ion Dichiseanu o cunoaste la Festivalul de Film de la Beirut pe Sara Montiel, actrita si cintareata celebra in acea vreme, si se indragosteste de ea la prima vedere. Dupa putin timp, cind Sara ajunge la Bucuresti pentru a sustine o serie de concerte, vrea sa-l intilneasca. Asa incepe povestea lor de iubire. Ea ramine o perioada in Romania si il insoteste peste tot, in restaurantele si cluburile din Bucuresti, la teatru sau la filmari, dar si in excursii prin tara. Cind primeste propunerea de a juca intr-un nou film, Sara pleaca in Spania si cere ca rolul principal masculin sa-i fie dat lui Dichiseanu. Cum insa discutiile actorului cu autoritatile romane se prelungesc, cei doi nu se mai vad timp de opt ani... 
Fragment din carte:

"In sfarsit, revenind la seara cu pricina, am facut cunostinta cu toti si am intrat sa vizionam filmul din program. Au urmat discursurile, aplauze, flori si, bineinteles, o receptie. Pe Omar Sharif l-am simtit din primul moment că e un om care se lipeste de sufletul meu, un tip extrem de cald, bonom. Imi plac astfel de oameni, imi transmit ceva bun, frumos, chiar si atunci cand tac imi vorbesc, imi spun ceva despre ei si despre lume. Exista astfel de oameni care au ce sa transmita in orice moment. De Omar Sharif doar auzisem la acea vreme, dar pe Jean-Paul Belmondo il vazusem in mai multe filme, mai ales ca mie imi plac filmele de actiune, iar el era recunoscut pentru acest gen. Mai tarziu am si fost impreuna la un alt festival, la Moscova."