„[...]Am putut sa-l privesc cu atentie pe Jagadananda. De statura medie, slab, cu plete lungi si negre aflate in relativa neoranduiala, cu o barba lunga si tinandu-si ochii pe jumatate inchisi, el parea ca se afla atunci in aceasta lume si totusi in afara ei. In mod neasteptat pentru varsta inaintata pe care parea sa o aiba, trasaturile fine ale chipului sau erau aproape lipsite de riduri. Se afla in pozitie de meditatie, cu picioarele incrucisate pe o blana de tigru care era destul de uzata, iar langa el statea sprijinit un trident din bronz, semn distinctiv al adorarii lui Shiva. Ochii lui intredeschisi priveau parca lumea si in acelasi timp dincolo de ea, patrunzand pana in adancurile cele mai nestiute ale sufletului. Am avut aceasta certa impresie in fractiunea de secunda in care ni s-au intalnit ochii pentru prima data.”