Suntem nascuti pentru a iubi. Dar cum ne alegem partenerii? De ce unii comit adulter, iar altii divorteaza? Cum a evoluat instinctul de a iubi? De ce avem nevoie de retele ample de rude, pentru a ne creste copiii? De ce barbatii nu pot sa semene mai mult cu femeile si invers? Cum va fi sexualitatea in viitor? Cartea de fata prezinta povestea acestei pasiuni umane indestructibile: iubirea. Intr-un limbaj accesibil, Helen Fisher prezinta informatii despre dragoste, respingerea in dragoste si dragostea pe termen lung, derivate din cercetarile din neurostiinte, biologia personalitatii, psihologie si sociologie.

    Helen Fisher este profesor de antropologie la Rutgers University si cercetator in cadrul Intitutului Kinsey, Indiana University. A scris sase carti si numeroase articole despre evolutia, biologia si psihologia sexualitatii umane.

    Cuprins:
• Prolog: Pentru dragoste
• 1. Joaca oamenilor
• 2. De ce el? De ce ea?
• 3. Este monogamia naturala?
• 4. De ce inselam?
• 5. Proiect pentru divort
• 6. „Cand slobod prin paduri nobilul salbatic alerga“
• 7. Coborarea din Eden
• 8. Tirania dragostei
• 9. Imbracat pentru a impresiona
• 10. Barbatii si femeile sunt ca doua picioare: Au nevoie unul de celalalt pentru a avansa
• 11. Femeile, barbatii si puterea
• 12. Aproape om
• 13. Prima societate a abundentei
• 14. Pasiune trecatoare
• 15. Pana cand moartea ne va desparti
• 16. Sexul in viitor
• Anexa A: Scala Fisher pentru dragostea romantica
• Anexa B: Inventarul de temperament Fisher
• Anexa C: Graficele divorturilor
• Multumiri • Note • Bibliografie
    Fragment din volumul "Anatomia iubirii" de Helen Fisher:

    “LEGATURI CARE CONSTRANG

    „Nu ai nevoie decat de dragoste" canta formatia Beatles. Nu este adevarat. Pe langa autonomia economica, multi alti factori culturali contribuie la stabilitatea sau instabilitatea unei casnicii.
    De exemplu, in trecut, numarul divorturilor era mai mare, in Statele Unite, printre partenerii care proveneau din medii socioeconomice, etnice si religioase diferite. Dar acest lucru incepe sa se schimbe.
    Intr-un studiu efectuat asupra a 459 de femei din Detroit, sociologul Martin Whyte a descoperit faptul ca acesti factori nu au avut o mare influenta asupra sortii unei casnicii. In schimb, trasaturile de personalitate similare, obiceiurile comune, interesele paralele, valorile impartasite de amandoi, activitatile in timpul liber realizate impreuna au fost cei mai buni indicatori ai stabilitatii conjugale. In mod interesant, Whyte a concluzionat: „Este benefic sa te casatoresti la o varsta matura, daca esti foarte indragostit, daca ai pielea alba si provii dintr-un camin unit si iubitor". Oamenii care nu au aceste atribute prezinta un risc mai mare de divort.
    Psihologii spun ca oamenii inflexibili au casnicii instabile. Terapeutii spun ca, acolo unde legaturile care mentin un cuplu impreuna cantaresc mai greu decat fortele care dezbina, persoanele tind sa ramana impreuna. Sunt importante si maniera in care se acomodeaza sotii unul cu celalalt, felul in care negociaza, modul in care se cearta si maniera in care asculta si pot sa convinga. Atunci cand nu se fac compromisuri, casniciile sunt mai predispuse la a se dizolva. Demografii au demonstrat faptul ca, acolo unde exista un exces de barbati sau o penurie de femei, nevestele devin bunuri limitate, iar oamenii sunt mai putin predispusi la divort. Iar cuplurile care se casatoresc foarte tinere tind sa divorteze.
    Antropologii au adaugat o perspectiva transculturala intelegerii noastre cu privire la divort. Divortul este des intalnit in culturile matriliniare, precum cea Navajo, probabil pentru ca sotia are resurse, copiii ei sunt membri ai clanului, iar sotul ei are mai multe responsabilitati fata de copiii surorii lui decat fata de propriii copii. Prin urmare, sotii sunt doar tovarasi de viata, nu parteneri economici vitali.”