"Apa vie", publicata in 1973, este una dintre cele mai serioase si mai apreciate opere ale lui Clarice Lispector, un monolog interior adresat unui tu nenumit, un imn al vietii si al artei, o meditatie filosofica.

“Cantareata braziliana Cazuza sustine ca a citit Apa vie de 111 ori, iar la 17 ani muzicianul Caetano Veloso a fost ravasit de ceea ce el a interpretat drept «luminozitatea inefabila a nebuniei».“
- The Telegraph

"Ora stelei" a aparut postum si s-a dovedit a fi opera cu cel mai mare succes la public a autoarei.
Este povestea unei fete visatoare sau, cum a spus Lispector insasi in singurul interviu televizat pe care l-a acordat vreodata, este “povestea unei fete care era atat de saraca incat se hranea doar cu hot dogs. Dar nu despre asta e vorba, de fapt. E vorba despre inocenta strivita, despre nefericirea anonima.“

Fragment din cartea "Apa vie. Ora stelei" de Clarice Lispetor

"Scriu in acest moment cu o anumita pudoare prealabila fiindca va invadez cu o naratiune atat de externa si explicita. Din care intre timp s-ar putea chiar, cine stie, sa tasneasca sangele clocotitor si foarte viu al vietii, si apoi sa se coaguleze in cuburi de gelatina tremuratoare. Va fi povestirea aceasta coagulul meu intr-o buna zi? Habar n-am. Daca este veridica - si e clar ca povestirea este adevarata chiar daca este nascocita - si fiecare o va recunoaste in el insusi, fiindca toti suntem unu si cine nu e sarac in materie de bani este sarac cu duhul sau in materie de nostalgie, pentru ca ii lipseste un lucru mai pretios decat aurul; exista oameni carora le lipseste esentiala delicatete.
Cum stiu tot ce va urma si inca nu stiu, daca nu am trait niciodata toate aceste intamplari? Pentru ca pe o strada din Rio de Janeiro am surprins in aer, pe neasteptate, sentimentul de pierdere pe chipul unei fete din nord-est. Ca sa nu mai spun si ca mi-am petrecut copilaria in nord-est. stiu multe lucruri si pentru ca traiesc. Cine traieste stie, chiar daca nu stie ca stie. Asa ca dumneavoastra stiti mai mult decat va imaginati, dar faceti pe prostii.
Imi propun sa scriu ceva care sa nu fie complex, chiar daca voi fi obligat sa folosesc cuvinte pe care voi le respingeti. Povestirea - am decis cu fals liber arbitru - va avea sapte personaje si eu sunt unul dinte cele mai importante, fireste. Eu, Rodrigo S.M. Poveste veche aceasta, deoarece nu vreau sa fiu modernist si sa inventez expresii doar de dragul de a fi original. Asa ca voi face o experienta impotriva obiceiurilor mele, voi scrie o naratiune cu inceput, mijloc si gran finale urmat de tacere si de ploaia care cade. "