Fragment:

" «Sunt gata sa te rasplatesc daca ai sa lasi in pace vietuitoarele Auzind asemenea vorbe, am inceput sa-mi bat joc de broasca tes-toasa, zicandu-i: «Asculta carapace umblatoare, broasca batrana, matusica Tortilla, cum ai putea sa ma rasplatesti? Poate ca vrei sa-mi dai carapacea ta din care sa-mi fac piepteni». Mai intai, broasca testoasa s-a facut verde de ciuda si apoi mi-a spus: «Pe fundul acestei balti se gaseste o cheita de aur. Cunosc un om care-i gata sa faca orice pentru a pune mana pe aceasta cheita!»"
    Abia ce apucase Duremar sa rosteasca aceste cuvinte, ca domnul Karabas Barabas a inceput sa urle cat il tinea gura: „Eu sunt, eu sunt acel om! Bunul meu Duremar, dragul meu domn, de ce nu ati luat cheita de la broasca testoasa?" „Asta ar mai fi lipsit", a spus Duremar. „Auzi colo! Sa dau niste lipitori de toata frumusetea in schimbul unei cheite! M-am certat cu broasca testoasa si ea mi-a spus: «Jur ca nici tu si nici vreun altul ca tine nu se va bucura de cheita fermecata. De aceasta cheita nu se va bucura decat acel ce va izbuti sa le faca pe vietuitoarele baltii sa ma roage sa-i vin in aju-tor!»" „Nu trebuie sa mai pierdem nici o clipa!" a strigat Karabas Barabas. „Sa plecam numaidecat in Ţara Prostilor!" Apoi, domnul in stiintele papusilor si-a bagat barba in buzunar ca sa nu se mai impiedice de ea, si-a luat caciula si paltonul si-a zis: „Eu insumi ma voi aseza pe malul baltii si voi zambi si voi vorbi frumos si voi im-plora vietuitoarele sa o roage pe Tortilla sa-mi vina in ajutor! Am sa le fagaduiesc mii de musculite grase. Am sa gem ca o vita bolnava. Am sa piui ca o gaina. bolnava. Am sa plang precum un crocodil. Voi sta in genunchi inaintea broscutelor. Trebuie sa am neaparat cheita de aur. Dupa ce voi fi pus mana pe cheita, am sa caut o camaruta asezata sub scara, o camaruta mica in care traieste un batranel. Cu cheita am sa descui o usa mica si..."
    — Trebuie sa-ti spun, draga Buratino, a povestit Pierrot mal departe, ca eram atat de curios, incat am iesit cu totul de dupa cortina in spatele careia ma aflasem, si signor Karabas Baraban ni a zarit tii a urlat: „Ai tras cu urechea, nemernicule!" Apoi a vrut sa puna mana pe mine si sa ma arunce-n foc, numai ca s-a impiedicat in barba, a rasturnat cateva scaune si a cazut pe podea cat era de lung.
    Nici nu-mi mai aduc aminte cum am sarit pe geam si apoi cum am sarit gardul. Era intuneric, vantul urla si ploaia ma batea in obraz.
    Deasupra mea era un nor negru si din acest nor s-a ivit un fulger care-a luminat totul. Uitandu-ma inapoi, i-am zarit pe Karabas Barabas si pe Duremar cum pornisera pe urmele mele. M-am gandit ca eram pierdut, m-am impiedicat si am cazut pe ceva moale si cald. Dupa aceea m-am prins fara sa stiu de niste urechi lungi.
    Era un iepure cenusiu. De spaima, urecheatul a inceput sa tipe, s-a ridicat de la pamant si a inceput sa alerge, dar m-am tinut bine de urechile lui. Am pornit-o pe intuneric, asa, calare pe iepure. Am trecut ca vantul peste campuri, prin vii si prin gradini de zarzavat.
    Cand iepurele a obosit, el s-a oprit si s-a uitat la mine suparat, dar l-am sarutat pe botic si i-am spus: „Te rog, te rog, urechila, hai, mai alearga putin!" Iepurele a oftat din greu si am pornit-o spre necunoscut, ba la stanga, ba la dreapta.
    Cand s-au risipit norii si a rasarit luna, am vazut un deal si un oras, iar in acel oras turlele bisericilor erau strambe. Pe drumul ce ducea spre oras i-am vazut alergand pe Karabas Barabas si pe vanzatorul de lipitori. „Asta zic si eu noroc de iepure!" a zis bietul urecheat. „Uite, se duc in oras sa puna pe urmele noastre cainii politisti." Iepurele s-a speriat si si-a bagat nasucul intre labutele din fata. M-am rugat de el sa ma ajute. Am cazut in genunchi inaintea lui si l-am tot rugat sa nu ma lase de izbeliste, dar iepurele nu s-a clin-tit din loc. Cand au venit cei doi buldogi mari, iepurele a inceput sa tremure si a rupt-o la fuga. Abia daca am mai apucat sa sar in spi-narea lui urechila. Bietul de el a luat-o iute ca sageata prin padure. Ce s-a intamplat dupa aceea stii si tu, draga Buratino. "