„Pentru mine, intalnirea cu fictiunea lui Mircea Daneliuc presupune nu doar un reconfortant exercitiu de admiratie, dar si prilejul de a studia o scriitura vie. Spiritul sau de observatie este insotit de un auz incredibil de fin.“

Alexandru Budac

„Se zbatura, fatalmente, pe canapea mai mult de jumatate de ora, timp in care ea nu incerca sa-l indeparteze, nu-si dezlipi nici gura de-a lui, cu toate ca simtira coada lui Pissy intentionand sa se strecoare la mijloc. Ceda, in sfarsit, iti dai seama, nimeni nu-si inchipuia altceva. Baiguia inecata, pierduta: ia-o de-aici, deschide balconul… Il dorea, ca te prinzi. si omul, dand cu mana dupa pisica, se pomeni ca nimereste in lenjerie, un gest natural, de ce sa te lupti ca turbata, de parca atunci ti-ai aduce aminte de obiceiul acela nenorocit si stupid de femeie nebuna? Il lovea peste maini, se tinea de elastic sa nu-i traga in jos. Acum sau deloc, se gandi hurducat, ca n-o mai duc mult!“

Mircea Daneliuc