* Balcanii, tinut de granita si creuzet etnic * Inceputurile: Din preistorie pana la Imperiul Bizantin * Balcanii medievali * Balcanii sub stapanirea otomana * Indelungatul secol al XIX-lea (1775-1922) * Secolul al XX-lea: De la Balcani la Europa de Sud-Est sunt titlurile capitolelor in care autorul ne vorbeste despre istoria indelungata a acestui tinut.

    Cronologia, notele si o lista cu lecturi suplimentare completeaza informatiile din paginile cartii. Foarte utile sunt si hartile, ca si fotografiile care ilustreaza istoria milenara a acestei regiuni.

 

    “Pe langa mostenirea economica si demografica observata mult timp de acum incolo, secolele de stapanire otomana au marcat vizibil peisajul urban din Balcani, ca si, intr-o masura mai dificil de cuantificat, dar poate avand o semnificatie inca si mai mare, viata de zi cu zi a oamenilor din Balcani. Guvernele postotomane din statele independente balcanice au lucrat asiduu pentru a-si purifica orasele de mostenirea otomana, astfel incat poate fi dificil de apreciat cat de „otomanizate" au fost aceste orase. Chiar si Atena, unde astazi ar trebui sa cautam mult si bine pentru a descoperi astfel de urme ale prezentei otomane, a fost datata cu monumente otomane sau cu edificii religioase care, la fel ca si Partenonul, au fost transformate in moschei. Si otomanii nu s-au limitat numai la construirea de lacasuri de cult. Majoritatea proiectelor de lucrari publice, cum ar fi baile, orfelinatele, spitalele, scolile religioase, podurile si hanurile de pe marginea drumului, care se numeau caravanseraiuri, au marcat prezenta acestora. Unele dintre acestea inca se mai afla in folosinta in zilele noastre, ca de exemplu podul de la Vikgrad, construit in deceniul 8 al secolului al XVI-lea de Mehmet Sokollu Pasa. De asemenea, pana de curand, cei care calatoreau in aproape orice parte a Bosniei inca mai puteau aprecia sentimentul specific pe care ti-l da un oras otoman. Din pacate, in timpul razboaielor care au avut loc in anii 1990, cea mai mare parte a mostenirii arhitectonice otomane a fost distrusa in mod deliberat.

    Mai dificil de inlaturat este in schimb amprenta pe care mostenirea otomana si-a pus-o asupra traiului de zi cu zi al oamenilor de aici. Un articol atat de comun cum este cafeaua, precum si ritualurile legate de consumul ei tradeaza mostenirea otomana in zona. Prima cafenea din lume s-a deschis la Istanbul la jumatatea secolului al XVI-lea. La sfarsitul aceluiasi veac, nu mai putin de 600 de cafenele existau in capitala otomana, bautura, precum si modalitatea de a o servi fiind apoi exportate in tot imperiul.”