Pe 6 decembrie 1916, trupele Puterilor Centrale intrau victorioase in Bucuresti, marcand practic esecul campaniei militare romane incepute la 27 august. Capitala fusese parasita de autoritati inca de la sfarsitul lunii noiembrie, valul de refugiati in Moldova fiind intampinat de o populatie locala ingrijorata.
Cartea lui Alin Ciupala prezinta implicarea Romaniei in desfasurarea Marelui Razboi din perspectiva rolului pe care l-au jucat femeile in sustinerea efortului de razboi al tarii. Sunt trecute in revista actiunile desfasurate de numeroase personalitati feminine ale vremii — cum ar fi Olga Sturdza, Sabina Cantacuzino, Nadeja Stirbei sau Martha Bibescu — ca fondatoare si conducatoare ale unor societati implicate in organizarea spitalelor de campanie si a trenurilor sanitare, infiintarea de gradinite de copii, orfelinate, cantine sau in gasirea unor solutii pentru usurarea vietii prizonierilor romani din lagarele din strainatate si a ranitilor din spitale.
Un loc aparte ii este rezervat reginei Maria, care inca din perioada neutralitalii Romaniei a initiat pregatirea unei baze de sprijinire a efortului de razboi din punct de vedere medical si logistic, fiind unul dintre cei mai activi sustinatori (prin actiuni publice sau in cadrul familiei regale) ai intrarii tarii in razboi alaturi de puterile Antantei.
Autorul prezinta si aspecte legate de viata sociala a femeilor din perioada respectiva, aratand cum activitatea desfasurata de ele in timpul Primului Razboi Mondial a determinat modificarea statutului lor in societatea epocii.
 Fragment din cartea "Batalia lor. Femeile din Romania in Primul Razboi Mondial" de Alin Ciupala:

 „Razboiul cel Mare vazut de femei

Se simte astazi nevoia unei analize a Marelui Razboi dintr-o perspectiva feminina — adica a introducerii unui element nou care sa actualizeze o contributie pana de curand obnubilata? Credem ca da, deoarece, asa cum razboiul nu a fost facut doar de barbati, si scrierile despre acest fenomen ar trebui sa ia in considerare rolul femeilor din societatile angrenate in aceasta batalie ideologica, politica, culturala, economica, sociala, propagandistica si militara. Pana la urma, femeile in razboi constituie o posibila perspectiva - neglijata deocamdata - pentru a intelege mai bine un trecut constant revalorizat pana astazi. Razboiul a fost unul singur, insa perspectivele asupra lui sunt sau ar trebui sa fie multiple.
In cadrul unui bilant istoriografic necesar, istoricii au identificat trei paliere stiintifice. Mai intai, razboiul era vazut ca o confruntare intre natiuni, atat pe continentul european, unde afirmarea progresiva a drepturilor natiunilor, realizarea unitatii italiene si a celei germane, exacerbarea nationalismelor in monarhia austro-ungara si in Peninsula Balcanica au condus la conflicte ireconciliabile, cat si in spatiul extraeuropean, unde interesele coloniale au accentuat disensiunile dintre puterile occidentale. Aceasta perspectiva a apartinut primei generatii de istorici, afirmata dupa 1945, care a privilegiat natiunile, definite drept actori principali, si parcursul distinct al fiecareia in parte. In al doilea rand, protagonistii deveneau societatile, colectivitatile (muncitori, civili, soldati), iar analiza se baza pe contradictiile si conditionarile dintre aceste categorii sociale. Razboiul era definit drept cauza a revolutiilor si produs al unor industrii, grupuri si categorii sociale. Noua scoala a istoriei sociale, sustinuta de autori importanti, propunea o viziune globala si mai determinista, repede insusita la timpul ei. In al treilea rand, Marele Razboi era inteles ca punct de plecare al Holocaustului si Gulagului, actorii principali devenind de aceasta data victimele. Oamenii, in singularitatea lor anonima, ocupau spatiul central al preocuparilor istoriografice, si nu categoriile sociale. Oameni care traiesc, iubesc, sufera, lupta si adesea mor. Dimensiunea afectiva era esentiala sub toate formele practicii simbolice (artistice, religioase, literare, ale memoriei si altele). Daca adaugam si istoria culturala a razboiului, in sensul antropologic al notiunii de cultura, accentuam o nuantare cat se poate de necesara."