Nae Ionescu, aşa cum l-am cunoscut

Rand pe rand: filosof de catedra, sot si tata, cap de scoala, director de banca, negustor, ziarist, capitan de industrie, om politic, curtean, filosof de casa, indrumator spiritual, amant, eminenta cenusie, victima politic, martir, todeauna curios, todeauna in curs de asezare, cu un picior aici si cu unul dincolo – viata lui este acea necontenita neliniste, acea necontenita sete de depasire, de neputinta de a atinge o forma definitiva de echilibru, dupa care suspina cu atat de des citatele de el, cuvinte augustiniene: „Tu nos fecisti ad Te, ireequietum cor nostrum, donec requiescat in Te”
Datoria noastra, a celor ce l-am cunoscut si l-am iubit, nu este sa-i pomenim gandurile numai spre desarta aducere-aminte. Ci sa ni le facem trup, sa ne luptam cu ele, pentru propria noastra echilibrare.
In lupta pe care o duce neamul nostru pentru a-si gasi un chip spiritual al lui, contactul cu un om care a atins, cu aripa vie a gandului sau, toate apele cugetarii, toate ispitele starii omenesti, nu poate fi decat binefacator.

Mircea Vulcanescu