Fragment din roman:

 

    „HOTARARI 

 

    Am coborat agale spre camerele Lordului Auriu. Am incercat sa ma concentrez asupra grijilor printului, insa n-am fost in stare sa ma gandesc decat la necazul mai mare pe care mi-l adusesem singur pe cap. Abia reuseam sa-l invat pe print, care era un elev capabil si docil. Aveam sa ma consider norocos daca Thick nu incerca sa ma omoare de la prima lectie. Insa mai ameninta o umbra: Chade stiuse sa ma momeasca, asa cum nu putea decat cineva care ma cunostea foarte bine: Nettle acolo, la Buckkeep, unde puteam s-o vad zi de zi, s-o urmaresc inflorind ca sa se preschimbe in femeie si, probabil, sa-i ofer o viata mai usoara decat i-ar fi oferit Burrich si Molly. Am incercat sa-mi scot ideea din cap. Era o dorinta egoista.

    Strabatand coridoarele secrete ale lui Chade, am facut un scurt ocol pana la unul din locurile pentru spionat. Am stat o vreme Ianga el, sovaind. Ar fi fost prima oara cand veneam acolo inadins, ca sa trag cu urechea. M-am asezat pe banca prafuita si m-am uitat in odaile Narcescai.

    Mi-a suras norocul. Vasele de la micul dejun erau inca pe masa, intre Peottre si fata. Niciunul nu parea sa aiba pofta de mancare. El era deja in costumul de calarie. Elliania purta o rochie draguta, albastru cu alb, cu multa dantela la mansete si la gat. El a clatinat dezaprobator din capul sau mare.

    - Nu, fetito. E ca la pescuit. Intai pui carligul in undita si numai dupa aceea poti sa te joci cu el. Arata-i acum ca esti suparata pe el, si se va feri de gustul neplacut al supararii tale, cautand penele mai stralucitoare si ouale mai dulci ale altei pasari. Nu-i poti arata ce simti, Elli. Uita de insulta. Poarta-te ca si cand n-ai fi auzit-o."