Caiet de cenzor are ca punct de plecare corespondenta fictiva dintre autoare si sefa Biroului Documente Secrete din temuta Directie Generala a Presei si Tipariturilor (Cenzura), care in anii ’70 mergea personal la fabrica de hirtie sa ateste arderea sau tocarea caietelor de cenzori (considerate secrete de stat) si care, inainte sa fuga din tara in 1974, a sustras unul dintre aceste caiete. Acum, dupa patruzeci de ani, il pune la dispozitia cercetatoarei. Intreaga activitate a unui cenzor – meserie ingrata, despre care era interzis sa vorbesti – este rezumata in acest caiet-jurnal, ce dezvaluie nu doar structurile institutiei cenzurii, ci si viata de culise, cu framintarile, revoltele si culpabilizarile celor care decideau soarta cartilor. Sint doar cinci luni din viata cenzoritei Filofteia Moldovean, dar atit de dense, incit ne dau imaginea aproape completa a acestei institutii misterioase. De profesie cititori si vinatori de greseli ideologice, asaltati de sute de manuscrise, de termene drastice de predare si sanctiuni amenintatoare, cenzorii isi pierd identitatea si, macinati adesea de nevroze si alte boli, isi cauta vindecarea inclusiv prin scris. „Operele” lor – caietele de cenzor –, autocenzurate sau nu, trebuiau obligatoriu sa dispara. Nu s-a pastrat niciun asemenea document in arhive, incit Caietul de cenzor al Lilianei Corobca este reconstituit din cenusa tuturor la un loc.