CALATORII IN INFERN – Tvrtko Vujity – Editura Curtea-Veche, 2009

DRAGĂ, UNDE NU MERGEM IN CONCEDIU?

În peisajul şi-aşa sărac al reportajelor de călătorie, cartea lui Vujity ocupă un loc distinct.. O carte de călătorie are menirea să-ţi trezească interesul şi să te pregătească pentru un sejur de vis, vine să-ţi răspundă la întrebarea “unde o să-mi petrec anul acesta vacanţa?”, adic㠓unde o sa mă relaxez şi o să mă simt bine?”. În contra acestui curent, volumul lui Vujity face o cronică a anti-destinaţiilor turistice. E clar că după ce vei citi cartea nu vei dori sa iei parte la coşmarul prin care a trecut autorul.

Sunt ţări pe care nici nu e recomandabil să le vizitezi şi atunci e bine să profiţi de experienţa altora. Miza volumului “Călătorii în infern” nu e cea a divertismentului, ci mai degrabă e una social-civică: sensibilizarea celor care trăiesc în confort şi civilizaţie în legatură cu realităţile cutremurătoare care există incă pe Glob. Cine e Tvrtko Vujity? Un jurnalist maghiar care îşi ia meseria foarte în serios, uneori poate chiar prea în serios. E genul de om care e gata să-şi sacrifice şi viaţa pentru a filma ceea ce trebuie filmat.

Nu e un inconştient, înaintea dar şi în timpul fiecărei călătorii realizează pericolul la care se expune şi are chiar îndoieli în legătură cu scopurile propuse, dar în final asumarea responsabilităţii profesionale are câştig de cauză. Poate părea exagerat să fii gata să faci un sprint prin Pripyat, lângă Cernobâl, într-o zonă contaminată de radiaţii, doar pentru că te împinge conştiinţa de jurnalist, însă fără asemenea oameni publicul larg n-ar avea habar de ce se întamplă în zonele cele mai periculoase din lume. Şi asta pentru că ţările în care se petrec ororile surprinse de Vujity se preocupă pe îndelete să ascundă spectacolele groteşti de curiozitatea internaţională, la fel ca medicii care nu pot vindeca nişte răni şi caută doar să le acopere.

Care sunt însă infernurile care supravieţuiesc încă, în lumea contemporană? Vujity propune câteva: Cernobâl, Coreea de Nord, Etiopia, Sahara, Pakistan. Jurnalul fiecărei călătorii are două părţi: pregătirea, respectiv vizita efectivă. Doar ca să ajungă, de pildă, în Coreea de Nord, Vujity e nevoit să-şi falsifice identitatea, să devină un membru al misiunii baptiste şi să dovedească participarea la expediţii umanitare prin poze special făcute în acest sens. Chiar şi asemenea eforturi nu-l scapă de suspiciunile autorităţilor coreene, pentru că, până la urmă, arhitecţii minciunii işi cunosc cel mai bine obiectul muncii. Dacă e atât de dificil să ajungi în zonele fierbinţi, nu e mai uşor să supravieţuieşti şi să te întorci intreg acasă, din aceste colţuri căzute din timp. Un jurnalist prea curios riscă întotdeauna să fie arestat, e monitorizat permanent, asta fără să mai punem la socoteală că e ameninţat şi de pericole naturale: căldura din deşert, bolile tropicale, insectele etc. Galeria terorilor include exponate din cele mai diverse, inventarul este mult prea variat pentru a fi prezentat în aceste rânduri.

Lumile pe care ni le dezvăluie Vujity sunt desprinse din istorie. Sunt lumi în care jurnalistul nu poate decât să încerce să recupereze nişte fragmente de umanitate. Bătrânii îmbibaţi de radiaţii de la Cernobâl, infricoşaţii cu creierul spălat din Coreea, mutilaţii din leprozeriile etiopiene sau mâncătorii de gunoaie din Pakistan, toţi mai păstrează, sub povara brutalităţilor suferite, dovezi de umanitate: sentimente şi amintiri.

Tonul reportajelor nu este neutru şi probabil nici n-are cum să fie, confruntat cu asemenea realităţi; pe alocuri exagerat de critic, pe alocuri sentimental, nu poate fi însă judecat pentru lipsa de obiectivitate, căci el este expresia unor trăiri autentice ale martorului consternat in faţa ororilor.

Nu vă pregătiţi bagajele după ce citiţi cartea lui Vujity, mai degrabă pregatiţi e-mailul şi faceţi o donaţie unei organizaţii internaţionale umanitare.

Şi pentru că tot am vorbit de anti-destinaţii de vacanţă, care ar fi nominalizările voastre?

Sever Gulea pentru blog.libris.ro