Calatoriile doctorului Dolittle. Repovestire dupa Hugh Lofting

Repovestire dupa Hugh Lofting de Kathleen Olmstead, cu ilustratii de Lucy Corvino.
Demult, in oraselul Baltestii din Mlastina, traia un doctor priceput si intelept, pe nume John Dolittle. Doctorul avea o rabdare iesita din comun, dar si multa intelegere si bunavointa pentru animale. De aceea, in gospodaria lui convietuiau mai multi soareci albi, iepuri, gaini, o veverita, un arici, o vacuta si un vitelus, un cal batran si chiar… un crocodil. Intimidati de prezenta animalelor, pacientii renunta rand pe rand la serviciile lui, asa ca doctorul Dolittle hotaraste sa devina medic veterinar. Multumita papagalului Polinezia, afla ca animalele au o limba a lor si incepe s o inteleaga si s o vorbeasca.

O boala cumplita se abate asupra maimutelor din Africa, iar inimosul doctor porneste intr-acolo pentru a le salva. Calatoria sa va fi insa presarata de o multime de primejdii, printre care infruntarea cu un rege nemilos sau lupta cu o banda de pirati. Dar rasplata si bucuriile doctorului vor fi pe masura: va intalni cel mai rar animal din lume, pe cat de ciudat, pe atat de amuzant, si un tanar print care, asemenea cititorilor mai mari sau mai mici, va descoperi farmecul unei povesti in care merita sa crezi.

Fragment din roman:

“Intre timp, doctorul Dolittle si prietenii sai goneau prin jungla. Stiau ca trebuia sa ajunga la maimutele bolnave cat mai iute cu putinta. Se asteptau ca regele sa descopere la un moment dat viclesugul si sa-si trimita paznicii dupa ei. Din nefericire, nu si-au dat seama cat de repede avea sa se intample asta.

Purcelusul Groh-Groh avea picioare scurte. A obosit foarte repede, asa ca doctorul a fost nevoit sa-l ia in carca. Astfel, calatoria lor a fost si mai anevoioasa, fiindca erau nevoiti sa traga dupa ei si cufarul plin cu doctorii.

Regele era convins va fi usor sa-i gaseasca pe doctorul Dolittle si pe prietenii lui. Se gandea ca se vor pierde foarte usor prin jungla. Totusi, se insela. Maimutica Ci-Ci stia bine locurile si i-a ajutat sa se descurce printre liane. Cunostea toate scurtaturile catre tara Maimutelor.

Ci-Ci si Polinezia se pricepeau sa deosebeasca toate fructele si legumele care cresteau in jungla, ceea ce era de mare folos. Au fost nevoiti sa calatoreasca mai multe zile la rand. Maimuta si papagalul stiau si unde pot gasi apa buna de baut. Au gasit smochine, curmale si nuci. Se pricepeau si sa faca o licoare delicioasa din portocale si mere.

Cand se lasa noaptea, dormeau cu totii in corturi incropite din frunze de palmier. Din iarba uscata isi pregateau culcusuri groase si moi. Erau confortabile si toata lumea izbutea sa doarma foarte bine.

Dupa atata mers, le prindea bine si niscaiva momente de odihna. Doctorul a facut foc din frunze si surcele. Dupa cina, se asezau de jur-imprejurul focului si fredonau cantece. Uneori, Ci-Ci mai istorisea cate o poveste despre jungla.

Maimuta stia multe, multe povestiri. Vedeti voi, maimutele nu au carti de istorie. Nu exista nimic notat pe hartie pentru a-si aminti apoi felurite ntamplari, asa ca-si pastreaza povestile vii depanandu-le la nesfarsit.”

Citeste mai mult

15.00Lei

Primesti 15 puncte