Cartea are ilustratii alb-negru.

    Jonathan Swift (l667-l745) s-a nascut in Irlanda, la Dublin, intr-o familie de origine engleza. Ramas orlan de tata, este dat in grija unui unchi bogat, scriitorul si omul politic 'William Temple. Un timp a fost secretarul particular al acestuia, apoi a devenit preot in parohiile Kilroot si Laracor, iar spre sffirsitul vietii decan la catedrala Saint Patrick clin Dublin.
    A scris satire si pamilete, o cronica zilnica a vietii sale alaturi de sotie, Esther — juriud pentril Stella — lucrare unica in istoria literaturii engleze. Insa opera care i-a rezervat un loc binemeritat istoria literaturii universale este Calatoride lui Gulliver.
        Inceputa in l720 si terminata sase ani mai tarziu, cartea a avut un succes enorm inca de la aparitie, fiind apreciata „de la copii pana la ministri", cum spunea scriitorul Alexander Pope intr-o scrisoare adresata lui Swift.
        Romanul, care nu trebuie sa lipseasca din nicio biblioteca, ne conduce lntr-o lunte fantastica, o satira la adresa societatii engleze din acele vremuri.
Fragment:

" Din pricina asta, Glumdalclitch se hotari sa nu ma mai piarda niciodata din ochi; ma intreb ce-ar fi hotarat daca nu i-as fi ascims mai multe intamplari suparatoare pentru mine: un uliu era gata sa ma inhate, daca nu as fi avut destula prezenta de spirit sa ma as-cund dupa un zid si sa ma apar cu pumnalul; alta data am intrai pana la gat intr-un musuroi de cartita, stricandu-mi imbracamintea si, scurt timp dupa aceea, era gata sa-mi zdrobesc umarul, impiedi candu-ma de cochilia unui melc, in timp ce ma gandeam la scumpa mea Anglie.
    Nu stiu sa spun daca ma simteam magulit sau umilit, in plimba rile mele singuratice, de faptul ca pasarile nu se speriau catusi dc putin de mine. Un sturz avu chiar obraznicia sa-mi smulga o bucata de prajitura din mana. Cand incercam sa prind vreo astfel de pasa re, ea se intorcea indrazneata spre mine, ma ameninta cu ciocul, apoi continua linistita sa-si caute rame sau graunte. intr-o zi, am aruncat insa cu toata puterea un bat intr-un pitigoi si l-am nimerit atat de bine, incat acesta cazu. L-am luat atunci de gat, tragandu-l spre locul in care era guvernanta mea. Dar care nu fusese (lecat ametit, ma lovi atat de puternic cu aripile, ca era gata sa-l scap, daca nu mi-ar fi venit in ajutor un servitor. A doua zi mi s-a servit la masa o bucata din vanatul meu, care de altfel nu fusese mai mare decat o lebada.     Domnisoarele de onoare o invitau adesea pe Glumdalclitch sa vina cu mine in apartamentele lor pentru a ma vedea si a ma cerce-la mai indeaproape. Adesea ma dezbracau cu totul si ma ascundeau la piept, ceea ce imi era foarte neplacut din cauza mirosului pielii lor. Nu spun asta pentru a le barfi, caci le respect cum se cuvine, (lar la proportia mea fata de ele, mirosul meu era foarte fin — desi nu exista indoiala ca aceste frumoase doamne erau tot atat de in-grijite ca si cele de acelasi neam cu ele din Anglia. in legatura cu weasta intamplare, imi amintesc ca unul dintre prietenii mei intimi (I in Lilliput isi luase libertatea in timpul unei zile foarte calduroase, in care facusem mai multa miscare ca de obicei, sa se planga de mirosul ce-l raspandea trupul meu, desi sufar mai putin de transpi-ratie decat sernenii mei. Socot insa ca mirosul prietenului era tot alat de ascutit fata de al meu, cum era mirosul meu fata de cel al icestor uriasi. În privinta asta nu pot sa nu aduc cuvinte de lauda reginei, stapana mea, si dadacei mele. Amandoua aveau pielea la fel (le curata si placuta, ca orice doamna din Anglia.     Un lucru ma supara insa foarte mult in vizitele matinale pe care le faceam domnisoarelor de onoare, si anume ca se purtau in fata mea ca si cand nu as fi fost si eu om: se dezbracau, in timp ce eu eram pe masuta lor, dar nu-mi produceau decat spaima si dezgust. Pielea lor era aspra si in mai multe culori, avand ici si colo semne mari, cam cat o farfurie. Cea mai draguta dintre aceste domnisoare, () fata de vreo saisprezece ani, vesela si nebunatica, se distra facan-o serie de farse. În cele din urma, ma supara atat de mult, ca o rugai pe Glumdalclitch sa nu ma mai lase niciodata singur cu ea. "