Este cunoscuta dragostea lui Hristos pentru copii. Evangheliile ne ofera informatii emotionante despre afectiunea pe care Domnul o nutrea pentru copii. De pilda, cand a vrut la un moment dat sa arate oamenilor ce inseamna smerenia, a „luat un copil in brate si le-a zis…” (cf. Mc. 9, 36). Victor, presviterul din Antiohia, talcuieste cu multa intelepciune aceasta fapta a lui Hristos: „deoarece copilul este curat de invidie, de slava desarta, de dorinta de intaietate, si are totodata cea mai mare dintre virtuti, nevinovatia”1.

De asemenea, cand i-auadus copii ca sa-i binecuvanteze, Hristos nu a refuzat sa o faca, ci chiar a subliniat: „lasati copii si nu-i opriti sa vina la Mine, caci a unora ca acestia este Imparatia cerurilor” (Mt. 19, 14). „Si, luandu-i in brate, i-a binecuvantat, punandu-si mainile peste ei” (Mc. 10, 16). Chiar vedem aici o nemultumire a Mantuitorului fata de incercarea ucenicilor Sai de a le impiedica pe mame sa isi aduca copiii la El. Vroia ca tinerii si copiii sa-I fi e in preajma. De asemenea, in ceea ce priveste dobandirea cunostintelor bune si folositoare, de orice natura ar fi ele, Il avem drept pilda pe Insusi Iisus, Care, atunci cand avea doar doisprezece ani, a fost gasit de parintii Lui „in templu, sezand in mij locul invatatorilor, ascultandu-i si intrebandu-i. Si toti care Il auzeau se minunau de priceperea si de raspunsurile Lui” (Lc. 2, 46-47). Copilul Iisus a fost un elev bun. Ca toti evreii din vremea sa, cunostea Sfi ntele Scripturi „de mic copil” (v. II Tim. 3, 15). Aceste scrieri sfi nte creeaza premisele necesare mantuirii noastre, fi ind folositoare „spre invatatura, spre mustrare, spre indreptare, spre inteleptirea cea intru dreptate” (II Tim. 3, 16). Tanarul are datoria sacaute, ca o albina, orice cunostinta ce ii va fi de folos in cursul vietii.

In ultimii ani, examenele elevilor si ale studentilor sunt foarte anevoioase si difi cile. Sistemele de intrare in scolile medii si superioare sunt foarte solicitante. Este nevoie ca tanarul sa depuna multe eforturi, pana la limita puterilor, pentru a rezista la concurenta dura din perioada examenelor. Adeseori se intampla ca cei afl ati in examene sa fi e cuprinsi de nervozitate, irascibilitate, stres, presiuni psihologice, ganduri negative in caz de esec, purtare antisociala in familie sau in afara ei, deznadejde si descurajare. Pentru a putea depasi aceste obstacole, cer ajutorul meditatorilor particulari si al oamenilor care detin cunostintele corespunzatoare. De asemenea, nu rareori se intampla ca in timpul examenelor sa ceara si ajutorul lui Dumnezeu, Cel ce pe toate le cunoaste. Merg astfel la Biserica, se roaga, aprind lumanari, cer rugaciunea preotilor.

Biserica noastra, care imbratiseaza toata viata omului, nu trece cu vederea framantarile tinerilor, si mai ales a celor care cer ajutorul lui Hristos. Face rugaciuni, liturghii si cereri speciale, rugandu-L pe Dumnezeu sa se arate grabnic ajutator si sa binecuvanteze eforturile si incercarea copiilor de a intra la scolile pe care si le doresc.

Paraclisul de fata, scris anume pentru framantarile si luptele tinerilor de a intra la diferitele scoli, se adreseaza lui Hristos, Cel ce este izvorul a toata cunostinta. El contine si o ectenie speciala la sfarsit, precum si o rugaciune de sustinere a celor ce candideaza la invatamantul superior. Dandu-l publicitatii, le uram tuturor copiilor nostri sa-L aiba pe Hristos sustinator in straduinta lor binecuvantata, nobila si plina de sarguinta, sa primeasca de la El putere ca sa reziste la examene si luminare ca sa le treaca cu note maxime.