Rugaciunea - Piatra de incercare a tuturor lucrurilor - Teofil Paraian

Eu îi previn pe cei cărora le dau în grijă să zică „rugăciunea lui Iisus”, că cel dintâi lucru ce se întâmplă cu un om care începe să se ocupe de sufletul său este că îşi descoperă mizeria din suflet. Se dezlănţuie nişte furtuni de gând, care nu se întâmplă decât atunci când scormoneşti la ele... Omul se sperie de gândurile care îi vin şi se lasă de rugăciune. Eu nu m-am speriat. Nu pentru că n-am avut mizerie în suflet. Am avut. Dar m-am rugat în continuare şi aşa mi s-a limpezit sufletul, cu vremea.
        Acesta este primul rezultat din preocuparea aceasta lăuntrică: că te cunoşti pe tine însuţi, că-ţi cunoşti partea negativă, mizeria din suflet, şi că te poţi lupta cu gândurile care vor să se înstăpânească în tine. Să ştiţi că lupta aceasta de gând este o chestiune esentială şi în isihasm şi în viaţa creştină în general. Fără angajarea aceasta nu există îmbunătăţire reală. Până la urmă Dumnezeu ne ajută şi ne limpezeşte, pentru că noi ţinem seama de Dumnezeu.
        Un alt rezultat pe care l-am avut a fost o bucurie atât de mare că n-o pot spune. Câteodată mă gândeam: Oare n-o să mi se întâmple ceva? Oare n-o să mor de bucurie, de câtă bucurie aveam din rugăciune?
        Ştim un singur lucru foarte important şi anume că prin metoda aceasta de angajare ni se limpezeşte mintea, ajungem la liniştea sufletească, ajungem să facem faţă uşor tuturor greutăţilor din lumea aceasta, câte ne vin în faţă.

Fii primul care adauga un comentariu ...