Scrisa in engleza si publicata la New York in 1906, Cartea ceaiului prezinta, intr-o forma usor de inteles pentru occidentali, istoria ceremoniei ceaiului, influentele ei asupra artei, dar si asupra stilului de viata asiatic, in general, si japonez in special, Kakuzo sustinand ca teismul, nascut in China, a atins perfectiunea abia dupa ce a ajuns pe taramurile nipone.
 

De-a lungul intregii sale vieti, Kakuzo a incercat sa promoveze arta si gandirea japoneza si asiatica in Occident, vazand in schimburile culturale reciproce o cale de reconciliere a diferentelor dintre cele doua lumi. Cu toate acestea, nu poate fi negat faptul ca lucrarile sale, inclusiv Cartea ceaiului, poarta amprenta, pe de o parte, a pan-asiatismului, iar pe de alta parte, a nationalismului japonez al vremii, care le stirbeste din obiectivitate. Acest neajuns este insa compensat de limbajul poetic folosit de Kakuzo, a carui putere de convingere a facut din Cartea ceaiului una dintre lucrarile de referinta pentru ceremonia ceaiului.