Cartea verii
Cartea verii
Pe o insula minuscula si adorabila din Golful Finlandei, Sophia, o fetita care incepe sa deschida ochii asupra lumii, si bunica ei extraordinara isi petrec o vara de neuitat. Scormonesc dupa proteza in tufe de bujori, hoinaresc impreuna pe insula, mesteresc barci din scoarta de copac, isi construiesc o Venetie in miniatura, dezbat probleme grave despre Dumnezeu, viata, dragoste si moarte, spioneaza cu nerusinare casele vecinilor de pe alte insulite, se dau in vant dupa furtuni, fac schimburi nostime de pisici, dupa toanele nepoatei, si au tot felul de aventuri naucitoare. Bunica pare cam morocanoasa la prima vedere si are un umor destul de sec, dar ea este cea care ii incurajeaza, de pilda, pornirile stiintifice ale nepoatei, scriind dupa dictare un delicios Tratat despre ramele rupte. Cele doua formeaza o pereche memorabila si indestructibila, menita parca sa ne aduca aminte tot ce este mai frumos si mai vulnerabil in fiinta umana. Cartea verii ne spune inca o data, intr-un mod idilic si induiosator, ca doi oameni isi pot crea singuri o lume a lor la fel de perfecta ca o insula.
Fragment din romanul "Cartea verii" de Tove Jansson:
Fragment din romanul "Cartea verii" de Tove Jansson:
“Bunica pufni:
- La cercetasi ne coseam singure corturile! zise ea.
Isi amintea cum aratau, mari, solide, gri-maronii. Asta era doar o jucarie de un galben aprins, buna pentru oaspetii verandei, nimic serios.
- Nu-i cort de cercetasi? repeta Sophia nelinistita.
Atunci bunica spuse ca poate era, insa unul foarte modern. Se bagara inauntru si se intinsera.
- Vezi sa n-adormi! zise Sophia. Trebuie sa-mi povestesti cum era la cercetasi si tot ce faceati.
Cu mult timp in urma, bunica ar fi povestit cu draga inima tot ce faceau la clubul cercetasilor, dar atunci nu se sinchisea nimeni sa o intrebe. Iar acum nu mai avea niciun chef.
- Faceam focuri de tabara, raspunse ea scurt si se simti, dintr-o data, melancolica.
- Si, pe urma?
- Pe urma puneam pe foc un bustean gros, care ardea mult timp. Stateam in jurul focului. Era frig. Si mancam supa.
„Ce ciudat! isi zise bunica. Nu mai pot sa descriu, nu-mi gasesc cuvintele. Sau poate nu ma straduiesc destul. A trecut atata timp de-atunci... Nimeni de aici n-are nicio legatura cu vremurile alea. Daca nu povestesc cu tragere de inima, e ca si cum nu s-ar fi intamplat, totul se inchide in sine si se pierde."
Bunica se indrepta de spate si spuse:
- Unele zile nu mi le amintesc prea bine. Da' ar trebui sa incerci si tu candva sa dormi o noapte intreaga in cort!
Sophia isi duse asternuturile de pat in cort. Inchisese usa cabanutei si isi luase ramas-bun. Plecase singura, singurica, spre ravena care, in seara aceea, devenise un loc foarte indepartat, uitat de Dumnezeu, oameni si cercetasi, un pustiu cu noaptea inainte. Trase fermoarul cortului si se intinse cu patura trasa pana la barbie. Cortul galben stralucea in lumina apusului si Sophiei i se paru, dintr-o data, foarte mic si prietenos. Nimeni nu se putea uita inauntru si nimeni nu vedea ce era afara. Se odihni o vreme in coconul de lumina si tacere. Cand soarele apuse, cortul se facu rosu si Sophia adormi."
Descrierea produsului
Pe o insula minuscula si adorabila din Golful Finlandei, Sophia, o fetita care incepe sa deschida ochii asupra lumii, si bunica ei extraordinara isi petrec o vara de neuitat. Scormonesc dupa proteza in tufe de bujori, hoinaresc impreuna pe insula, mesteresc barci din scoarta de copac, isi construiesc o Venetie in miniatura, dezbat probleme grave despre Dumnezeu, viata, dragoste si moarte, spioneaza cu nerusinare casele vecinilor de pe alte insulite, se dau in vant dupa furtuni, fac schimburi nostime de pisici, dupa toanele nepoatei, si au tot felul de aventuri naucitoare. Bunica pare cam morocanoasa la prima vedere si are un umor destul de sec, dar ea este cea care ii incurajeaza, de pilda, pornirile stiintifice ale nepoatei, scriind dupa dictare un delicios Tratat despre ramele rupte. Cele doua formeaza o pereche memorabila si indestructibila, menita parca sa ne aduca aminte tot ce este mai frumos si mai vulnerabil in fiinta umana. Cartea verii ne spune inca o data, intr-un mod idilic si induiosator, ca doi oameni isi pot crea singuri o lume a lor la fel de perfecta ca o insula.
Fragment din romanul "Cartea verii" de Tove Jansson:
Fragment din romanul "Cartea verii" de Tove Jansson:
“Bunica pufni:
- La cercetasi ne coseam singure corturile! zise ea.
Isi amintea cum aratau, mari, solide, gri-maronii. Asta era doar o jucarie de un galben aprins, buna pentru oaspetii verandei, nimic serios.
- Nu-i cort de cercetasi? repeta Sophia nelinistita.
Atunci bunica spuse ca poate era, insa unul foarte modern. Se bagara inauntru si se intinsera.
- Vezi sa n-adormi! zise Sophia. Trebuie sa-mi povestesti cum era la cercetasi si tot ce faceati.
Cu mult timp in urma, bunica ar fi povestit cu draga inima tot ce faceau la clubul cercetasilor, dar atunci nu se sinchisea nimeni sa o intrebe. Iar acum nu mai avea niciun chef.
- Faceam focuri de tabara, raspunse ea scurt si se simti, dintr-o data, melancolica.
- Si, pe urma?
- Pe urma puneam pe foc un bustean gros, care ardea mult timp. Stateam in jurul focului. Era frig. Si mancam supa.
„Ce ciudat! isi zise bunica. Nu mai pot sa descriu, nu-mi gasesc cuvintele. Sau poate nu ma straduiesc destul. A trecut atata timp de-atunci... Nimeni de aici n-are nicio legatura cu vremurile alea. Daca nu povestesc cu tragere de inima, e ca si cum nu s-ar fi intamplat, totul se inchide in sine si se pierde."
Bunica se indrepta de spate si spuse:
- Unele zile nu mi le amintesc prea bine. Da' ar trebui sa incerci si tu candva sa dormi o noapte intreaga in cort!
Sophia isi duse asternuturile de pat in cort. Inchisese usa cabanutei si isi luase ramas-bun. Plecase singura, singurica, spre ravena care, in seara aceea, devenise un loc foarte indepartat, uitat de Dumnezeu, oameni si cercetasi, un pustiu cu noaptea inainte. Trase fermoarul cortului si se intinse cu patura trasa pana la barbie. Cortul galben stralucea in lumina apusului si Sophiei i se paru, dintr-o data, foarte mic si prietenos. Nimeni nu se putea uita inauntru si nimeni nu vedea ce era afara. Se odihni o vreme in coconul de lumina si tacere. Cand soarele apuse, cortul se facu rosu si Sophia adormi."
Detaliile produsului
De pe acelasi raft
-
PRP: 54.00 Lei
45.90 Lei
45.90 Lei54.00 Lei
-
Price
119.00 Lei
119.00 Lei
