Eugenia Swift, o femeie cu o sensibilitate aparte si o fina cunoscatoare a frumosului, urmeaza sa plece pe insula Frog Cove pentru a inventaria o importanta colectie de arta din sticla lasata de Adam Daventry muzeului pe care il conduce Insa, din cauza zvonurilor legate de moartea colectionarului, patroana muzeului insista ca Eugenia sa fie insotita de Cyrus Chandler Colfax, un detectiv particular chipes, dar ciudat, ale carui cunostinte in materie de sticla se rezuma la o sticla de bere rece.

Eugenia tine secret motivul pentru care vrea sa faca aceasta calatorie: dorinta de-a investiga disparitia bunei ei prietene Nellie Grant, ultima iubita a lui Daventry. La randul lui, Cyrus are un interes personal: sa dea de urma nepretuitei comori a colectionarului ‒ cupa Hades ‒, in speranta ca astfel va repara o nedreptate din trecut.
Desi Eugenia este o singuratica, preferand sa-si tina inima la adapost de orice aventuri romantice, cei doi sunt nevoiti sa se poarte cat mai convingator ca un cuplu, caci pe minunata insula a artistilor un ucigas pare sa pandeasca din umbre, astfel ca sansa lor este sa colaboreze in cele mai mai profunde moduri pe care si le pot imagina.

Fragment din roman:

"Eugenia incerca din rasputeri sa nu scrasneasca din dinti. In ciuda coplesitoarelor dovezi ale contrariului, ea era foarte sigura ca, indiferent cum altfel era, Cyrus Chandler Colfax nu putea fi numit „simplu”.
 Ochii ei ii intalnira pe ai lui si, pentru cateva clipe, totul se opri brusc in loc. Un frison de constientizare ii starni toate terminatiile nervoase.
Cunostea senzatia. Era aceeasi ca atunci cand se uita la unul dintre bolurile de sticla egipteana din secolul I ianainte de Hristos expuse in sectorul “sticla antica” al muzeului. Exista o forta. Si aceasta o atrase chiar in clipa in care ii declansa alarma interioara.
Intr-o societate civilizata, cinstit ar fi fost sa I se ceara lui Colfax sa poarte fanioane de avertizare si o sumedenie de lumini rosii clipitoare in semn de avertisment ca nu era sigur sa te apropii prea mult. Camasa hawaiana nu reusea nici pe departe sa faca asta.
Ea avea convingerea ca atitudinea relaxata a lui Cyrus era doar de fatada. Stia asta la fel de sigur cum cunostea diferenta dintre sticla islamica din secolul al XIV-lea si sticla chinezeasca din primii ani ai dinastiei Qing.
Mainile lui puternice si necrutatoare si enigmaticii ochi verzi ii spuneau adevarul. Chiar in timp ce ea incerca sa-l cantareasca din priviri, el o evalua cu interesul concentrat si cu inteligenta unui vanator.
Ea  era sigura ca nu intentiona s-o lase sa afle despre el mai multe decat voia el ca ea stie.
“Acest joc poate fi jucat in doi”, gandi ea.
Ceea ce insemna ca erau la egalitate.
Ea facu o ultima incercare de a evita inevitabilul."