Cazul Orlov. Dosare Kgb
Cazul Orlov. Dosare Kgb
…lucrarea de fata, care demonteaza o cantitate impresionanta de fabulatii, falsuri si minciuni, ce continua sa fie propagate si astazi, va fi, fara indoiala, o referinta indispensabila pentru toti cei care isi propun sa studieze Razboiul Civil din Spania....
Fragmente:
…atat Europa, cat si America au considerat Uniunea Sovietica si Cominternul, care isi avea sediul la Moscova, amenintari la adresa stabilitatii. Unii istorici chiar cred ca aceasta teama „a impartit opiniile Europei in perioada interbelica si a paralizat vointa de a contracara amenintarea nazisto-fascista".
Din cauza anticomunismului declarat al lui Hitler, multa lume spera ca Germania nazista va distruge Rusia sovietica si astfel va disparea si amenintarea comunista.
Aceeasi lume vedea Spania ca pe un bastion impotriva invadarii Europei de Vest de revolutia proletara de tip sovietic.
In lipsa unor informatii verificate dinspre Moscova, multi nu isi dadeau seama ca, de fapt, URSS era destul de slabita si ca revolutia mondiala disparuse de pe agenda ei de lucru.
Dupa ce Mussolini a sporit numarul coloniilor italiene din Africa, respectiv Libia, Eritreea, Somalia italiana si, acum, Abisinia, principala preocupare a puterilor democrate a fost evitarea conflictelor prin exercitarea unor presiuni diplomatice.
Cu alte cuvinte, strategia diplomatica a Marii Britanii, SUA si Frantei „era astfel conceputa, incat ele sa stabileasca daca si cand vor porni un razboi si nu autocratii de extrema dreapta sau stanga“.
Aceasta strategie diplomatica pornea de la prezumtia ca, de la mijlocul anilor 1930, Liga Natiunilor -un organism menit sa rezolve disputele internationale - devenise din ce in ce mai neputincioasa sau, cel putin, autoritatea ei fusese grav stirbita de incapacitatea de a-i opri pe japonezi sa intre in Manciuria si pe italieni in Ethiopia, la inceputul deceniului.
In 1936, Liga Natiunilor, care isi avea sediul la Geneva, isi pierduse deja toata credibilitatea ca arbitru international, motiv pentru care ideea unei securitati colective era grav compromisa.
Eficienta deciziilor internationale depindea acum in mare masura de colaborarea dintre Marea Britanie si Franta, cu implicarea sporadica a SUA, ca si de pozitia Germaniei si a Italiei, Uniunea Sovietica ramanand izolata in diplomatia internationala a anilor 1930, in pofida tratatului de asistenta mutuala incheiat cu Franta.
La doua decenii dupa revolutia bolsevica, Uniunea Sovietica era tot o paria, „de-abia tolerata de comunitatea internationala“, in ciuda unei schimbari bruste a politicii externe sovietice spre o mai buna cooperare cu Occidentul impotriva amenintarii fasciste.
Invadarea Ethiopiei de catre italieni si incapacitatea Marilor Puteri de a o preintampina insemnau ca Declaratia Finala a Conferintei de la Stresa, cunoscuta mai bine ca Frontul de la Stresa, un acord semnat in aprilie 1935 intre Marea Britanie, Franta si Italia, nu va mai fi respectata. Acesta a reprezentat un semnal clar pentru dictatorii de toate culorile.
In Spania, conspiratorii au ajuns la concluzia ca proiectata spirala a provocarilor si represaliilor nu convinsese opinia publica de necesitatea unei lovituri de stat militare. Se impuneau actiuni si mai violente.
Pe 12 iulie, patru pistolari din Falange au ucis un locotenent al Garzii de Asalt, Jose del Castillo Saenz de Tejada. Castillo era membru al Union Militar Republicana Antifascista (UMRA).
Cu doua luni inainte, prietenul lui Castillo, capitan al Garzii de Asalt, fusese impuscat mortal de o banda a aceleiasi Falange. Numele lui era Carlos Faraudo de Miches...
Fragmente:
…atat Europa, cat si America au considerat Uniunea Sovietica si Cominternul, care isi avea sediul la Moscova, amenintari la adresa stabilitatii. Unii istorici chiar cred ca aceasta teama „a impartit opiniile Europei in perioada interbelica si a paralizat vointa de a contracara amenintarea nazisto-fascista".
Din cauza anticomunismului declarat al lui Hitler, multa lume spera ca Germania nazista va distruge Rusia sovietica si astfel va disparea si amenintarea comunista.
Aceeasi lume vedea Spania ca pe un bastion impotriva invadarii Europei de Vest de revolutia proletara de tip sovietic.
In lipsa unor informatii verificate dinspre Moscova, multi nu isi dadeau seama ca, de fapt, URSS era destul de slabita si ca revolutia mondiala disparuse de pe agenda ei de lucru.
Dupa ce Mussolini a sporit numarul coloniilor italiene din Africa, respectiv Libia, Eritreea, Somalia italiana si, acum, Abisinia, principala preocupare a puterilor democrate a fost evitarea conflictelor prin exercitarea unor presiuni diplomatice.
Cu alte cuvinte, strategia diplomatica a Marii Britanii, SUA si Frantei „era astfel conceputa, incat ele sa stabileasca daca si cand vor porni un razboi si nu autocratii de extrema dreapta sau stanga“.
Aceasta strategie diplomatica pornea de la prezumtia ca, de la mijlocul anilor 1930, Liga Natiunilor -un organism menit sa rezolve disputele internationale - devenise din ce in ce mai neputincioasa sau, cel putin, autoritatea ei fusese grav stirbita de incapacitatea de a-i opri pe japonezi sa intre in Manciuria si pe italieni in Ethiopia, la inceputul deceniului.
In 1936, Liga Natiunilor, care isi avea sediul la Geneva, isi pierduse deja toata credibilitatea ca arbitru international, motiv pentru care ideea unei securitati colective era grav compromisa.
Eficienta deciziilor internationale depindea acum in mare masura de colaborarea dintre Marea Britanie si Franta, cu implicarea sporadica a SUA, ca si de pozitia Germaniei si a Italiei, Uniunea Sovietica ramanand izolata in diplomatia internationala a anilor 1930, in pofida tratatului de asistenta mutuala incheiat cu Franta.
La doua decenii dupa revolutia bolsevica, Uniunea Sovietica era tot o paria, „de-abia tolerata de comunitatea internationala“, in ciuda unei schimbari bruste a politicii externe sovietice spre o mai buna cooperare cu Occidentul impotriva amenintarii fasciste.
Invadarea Ethiopiei de catre italieni si incapacitatea Marilor Puteri de a o preintampina insemnau ca Declaratia Finala a Conferintei de la Stresa, cunoscuta mai bine ca Frontul de la Stresa, un acord semnat in aprilie 1935 intre Marea Britanie, Franta si Italia, nu va mai fi respectata. Acesta a reprezentat un semnal clar pentru dictatorii de toate culorile.
In Spania, conspiratorii au ajuns la concluzia ca proiectata spirala a provocarilor si represaliilor nu convinsese opinia publica de necesitatea unei lovituri de stat militare. Se impuneau actiuni si mai violente.
Pe 12 iulie, patru pistolari din Falange au ucis un locotenent al Garzii de Asalt, Jose del Castillo Saenz de Tejada. Castillo era membru al Union Militar Republicana Antifascista (UMRA).
Cu doua luni inainte, prietenul lui Castillo, capitan al Garzii de Asalt, fusese impuscat mortal de o banda a aceleiasi Falange. Numele lui era Carlos Faraudo de Miches...
PRP: 33.62 Lei
Acesta este Pretul Recomandat de Producator. Pretul de vanzare al produsului este afisat mai jos.
26.90Lei
26.90Lei
33.62 LeiPrimesti 26 puncte
Indisponibil
Descrierea produsului
…lucrarea de fata, care demonteaza o cantitate impresionanta de fabulatii, falsuri si minciuni, ce continua sa fie propagate si astazi, va fi, fara indoiala, o referinta indispensabila pentru toti cei care isi propun sa studieze Razboiul Civil din Spania....
Fragmente:
…atat Europa, cat si America au considerat Uniunea Sovietica si Cominternul, care isi avea sediul la Moscova, amenintari la adresa stabilitatii. Unii istorici chiar cred ca aceasta teama „a impartit opiniile Europei in perioada interbelica si a paralizat vointa de a contracara amenintarea nazisto-fascista".
Din cauza anticomunismului declarat al lui Hitler, multa lume spera ca Germania nazista va distruge Rusia sovietica si astfel va disparea si amenintarea comunista.
Aceeasi lume vedea Spania ca pe un bastion impotriva invadarii Europei de Vest de revolutia proletara de tip sovietic.
In lipsa unor informatii verificate dinspre Moscova, multi nu isi dadeau seama ca, de fapt, URSS era destul de slabita si ca revolutia mondiala disparuse de pe agenda ei de lucru.
Dupa ce Mussolini a sporit numarul coloniilor italiene din Africa, respectiv Libia, Eritreea, Somalia italiana si, acum, Abisinia, principala preocupare a puterilor democrate a fost evitarea conflictelor prin exercitarea unor presiuni diplomatice.
Cu alte cuvinte, strategia diplomatica a Marii Britanii, SUA si Frantei „era astfel conceputa, incat ele sa stabileasca daca si cand vor porni un razboi si nu autocratii de extrema dreapta sau stanga“.
Aceasta strategie diplomatica pornea de la prezumtia ca, de la mijlocul anilor 1930, Liga Natiunilor -un organism menit sa rezolve disputele internationale - devenise din ce in ce mai neputincioasa sau, cel putin, autoritatea ei fusese grav stirbita de incapacitatea de a-i opri pe japonezi sa intre in Manciuria si pe italieni in Ethiopia, la inceputul deceniului.
In 1936, Liga Natiunilor, care isi avea sediul la Geneva, isi pierduse deja toata credibilitatea ca arbitru international, motiv pentru care ideea unei securitati colective era grav compromisa.
Eficienta deciziilor internationale depindea acum in mare masura de colaborarea dintre Marea Britanie si Franta, cu implicarea sporadica a SUA, ca si de pozitia Germaniei si a Italiei, Uniunea Sovietica ramanand izolata in diplomatia internationala a anilor 1930, in pofida tratatului de asistenta mutuala incheiat cu Franta.
La doua decenii dupa revolutia bolsevica, Uniunea Sovietica era tot o paria, „de-abia tolerata de comunitatea internationala“, in ciuda unei schimbari bruste a politicii externe sovietice spre o mai buna cooperare cu Occidentul impotriva amenintarii fasciste.
Invadarea Ethiopiei de catre italieni si incapacitatea Marilor Puteri de a o preintampina insemnau ca Declaratia Finala a Conferintei de la Stresa, cunoscuta mai bine ca Frontul de la Stresa, un acord semnat in aprilie 1935 intre Marea Britanie, Franta si Italia, nu va mai fi respectata. Acesta a reprezentat un semnal clar pentru dictatorii de toate culorile.
In Spania, conspiratorii au ajuns la concluzia ca proiectata spirala a provocarilor si represaliilor nu convinsese opinia publica de necesitatea unei lovituri de stat militare. Se impuneau actiuni si mai violente.
Pe 12 iulie, patru pistolari din Falange au ucis un locotenent al Garzii de Asalt, Jose del Castillo Saenz de Tejada. Castillo era membru al Union Militar Republicana Antifascista (UMRA).
Cu doua luni inainte, prietenul lui Castillo, capitan al Garzii de Asalt, fusese impuscat mortal de o banda a aceleiasi Falange. Numele lui era Carlos Faraudo de Miches...
Fragmente:
…atat Europa, cat si America au considerat Uniunea Sovietica si Cominternul, care isi avea sediul la Moscova, amenintari la adresa stabilitatii. Unii istorici chiar cred ca aceasta teama „a impartit opiniile Europei in perioada interbelica si a paralizat vointa de a contracara amenintarea nazisto-fascista".
Din cauza anticomunismului declarat al lui Hitler, multa lume spera ca Germania nazista va distruge Rusia sovietica si astfel va disparea si amenintarea comunista.
Aceeasi lume vedea Spania ca pe un bastion impotriva invadarii Europei de Vest de revolutia proletara de tip sovietic.
In lipsa unor informatii verificate dinspre Moscova, multi nu isi dadeau seama ca, de fapt, URSS era destul de slabita si ca revolutia mondiala disparuse de pe agenda ei de lucru.
Dupa ce Mussolini a sporit numarul coloniilor italiene din Africa, respectiv Libia, Eritreea, Somalia italiana si, acum, Abisinia, principala preocupare a puterilor democrate a fost evitarea conflictelor prin exercitarea unor presiuni diplomatice.
Cu alte cuvinte, strategia diplomatica a Marii Britanii, SUA si Frantei „era astfel conceputa, incat ele sa stabileasca daca si cand vor porni un razboi si nu autocratii de extrema dreapta sau stanga“.
Aceasta strategie diplomatica pornea de la prezumtia ca, de la mijlocul anilor 1930, Liga Natiunilor -un organism menit sa rezolve disputele internationale - devenise din ce in ce mai neputincioasa sau, cel putin, autoritatea ei fusese grav stirbita de incapacitatea de a-i opri pe japonezi sa intre in Manciuria si pe italieni in Ethiopia, la inceputul deceniului.
In 1936, Liga Natiunilor, care isi avea sediul la Geneva, isi pierduse deja toata credibilitatea ca arbitru international, motiv pentru care ideea unei securitati colective era grav compromisa.
Eficienta deciziilor internationale depindea acum in mare masura de colaborarea dintre Marea Britanie si Franta, cu implicarea sporadica a SUA, ca si de pozitia Germaniei si a Italiei, Uniunea Sovietica ramanand izolata in diplomatia internationala a anilor 1930, in pofida tratatului de asistenta mutuala incheiat cu Franta.
La doua decenii dupa revolutia bolsevica, Uniunea Sovietica era tot o paria, „de-abia tolerata de comunitatea internationala“, in ciuda unei schimbari bruste a politicii externe sovietice spre o mai buna cooperare cu Occidentul impotriva amenintarii fasciste.
Invadarea Ethiopiei de catre italieni si incapacitatea Marilor Puteri de a o preintampina insemnau ca Declaratia Finala a Conferintei de la Stresa, cunoscuta mai bine ca Frontul de la Stresa, un acord semnat in aprilie 1935 intre Marea Britanie, Franta si Italia, nu va mai fi respectata. Acesta a reprezentat un semnal clar pentru dictatorii de toate culorile.
In Spania, conspiratorii au ajuns la concluzia ca proiectata spirala a provocarilor si represaliilor nu convinsese opinia publica de necesitatea unei lovituri de stat militare. Se impuneau actiuni si mai violente.
Pe 12 iulie, patru pistolari din Falange au ucis un locotenent al Garzii de Asalt, Jose del Castillo Saenz de Tejada. Castillo era membru al Union Militar Republicana Antifascista (UMRA).
Cu doua luni inainte, prietenul lui Castillo, capitan al Garzii de Asalt, fusese impuscat mortal de o banda a aceleiasi Falange. Numele lui era Carlos Faraudo de Miches...
Detaliile produsului
De pe acelasi raft
-
PRP: 99.99 Lei
79.99 Lei
79.99 Lei99.99 Lei
-
Price
42.00 Lei
42.00 Lei
-
PRP: 49.90 Lei
39.92 Lei
39.92 Lei49.90 Lei
-
Price
59.00 Lei
59.00 Lei
-
Price
150.00 Lei
150.00 Lei
-
Price
60.00 Lei
60.00 Lei
-
Price
40.00 Lei
40.00 Lei
-
Price
69.00 Lei
69.00 Lei
