CODRENESTE (creatie personala)
CANTEC DE NUNTA (creatie personala)
MARUNTELU’ DE LA GROSI (creatie personala)
DOINA FRUNZEI (creatie personala)
JOCU’N SUS (culegere)
JOC DIN LIBOTIN (creatie personala)
MARUNTELUL (culegere)
JOC DE ARADUIT (culegere)ROATELE (creatie personala)
SCUTURATU’ DE LA GROSI (culegere)
BATRANESC (creatie personala)
PONTURI CODRENESTI (culegere)
JOCU MIRESII DIN CODRU (culegere)
JOC DIN HOMORODU DE MIJLOC (culegere)
BOIERESCU (creatie personala)
OSENESC (creatie personala)
INVARTITA DIN VISEU (culegere)
JOC DIN CAPAT (creatie personala)
JOC DE LA VIORICA (culegere)
MOROSENESCU DIN FANATA (creatie personala)
Asa mi-e firea… nu mi-au placut niciodata stridentele… totdeauna  m-a impresionat un glas cald, purtand melodia cu generozitate, m-au impresionat acele instrumente care, prin talentul unor mari artisti, parca vorbesc… primesc uneori inflexiunile vocii umane... l-am ascultat demult pe violonistul Efta Botoca… talmacea toate adancimile cuvantului…l-am ascultat pe marele Zamfir plangand cu naiul sau dorurile unui neam, l-am ascultat pe acel poet al taragotului Dumitru Farcas  si, la o vreme, l-am descoperit pe Dumitru Dobrican. Atunci, demult, Stela Nachi, redactor la Electrecord, m-a invitat sa scriu cateva cuvinte despre un material in curs de aparitie – “Folclor din Grosii Maramuresului” cu taragotistul Dumitru Dobrican. Nu-l cunosteam si, cu teama redactorului incepator, constienta fiind de importanta cuvantului scris, am cerut sa ascult.
A trecut multa vreme de atunci si iata ca de 30 de ani emisiunea “Tezaur Folcloric” incepe cu o melodie din repertoriul taragotistului Dumitru Farcas  si el tot din Grosii Maramuresului… si Dan Gadea si Ioan Berci si Dumitru Dobrican. Toti din Grosii Maramuresului. Fiecare artist in felul sau, fiecare suflet din sufletul unui neam. Oare ce o fi avand pamantul acela?... Nu-i buna intrebarea. Ce o fi in sufletul acelor oameni... De unde atata bogatie si atata curatenie… De unde atata iubire?
Il ascult acum pe Dumitru Dobrican  si admir felul in care incearca, la nivelul artistului implinit, cu experienta  sa, facand  distinctie intre mostenire, culegere si propria creatie.  Asa cum am invatat noi la scoala, recunoastem un interpret – creator.
Ca si alti mari artisti ai nostri, Dumitru Dobrican nu s-a lasat orbit de succes, de luminile lumii. Am inteles asta cand l-am privit printre ai lui, acasa cantand pentru “Dantul la sura”. Succesul nu l-a schimbat, greul nu l-a doborat. Pentru ca a avut DAR de la Dumnezeu si mai ales pentru ca n-a fost singur.
Batranii nostri ne-au invatat sa credem ca un copil venit pe lume “la zi mare” are noroc si ocrotire toata viata. Nascut la 15 august, sub ocrotirea Maicii Domnului, Dumitru Dobrican confirma prin tot ceea ce a realizat aceasta credinta… Si-a gasit si are langa el tot o Marie, Marioara Dobrican, facuta  parca  sa-l sustina in crezul sau, pentru a-l ajuta sa-si duca viata si dulcea povara  a talentului intre doua mari iubiri, scena si pamantul de acasa. Statornic si mereu credincios celebrului Ansamblu “Transilvania” – oare unde n-a fost prin lume impreuna cu colegii lui ?! – Dumitru Dobrican nu i-a uitat pe groseni, cei care i-au dat cantecul , si omenia, si sufletul curat.
Il aplaudati pe Dumitru Dobrican pe scena, ii ascultati un disc, dar trebuie neaparat sa-l vedeti acasa gazduind “Dantul la sura”. Si acest CD este o invitatie. Mergeti in Maramures la Grosi … Trebuie sa cautati acolo, printre florile rosii de muscate doi ochi isteti de fata … O zgatie urmarind totul cu atentie si promitand parca din priviri ca ea este cea care va duce mai departe visul bunicilor si parintilor ei… visul Dobricanilor.

                            Marioara Murarescu