Nebunia fascineaza si ingrozeste in aceeasi masura, oferindu-ne imaginea unui celuilalt complet diferit de noi. Dar ce marcheaza diferenta dintre omul sanatos si omul nebun? Poate deveni vreodata un om sanatos, nebun?
Cautand sa patrunda dincolo de suprafata, dincolo de aparentele bizarerii de comportament ale nebunului, Darian Leader ofera simptomelor o noua semnificatie, capabila sa zguduie din temelii paradigma contemporana asupra bolii psihice. Teoria sa, prezentata intr-un limbaj accesibil cititorului profan, este exemplificata prin reinterpretarea unor celebre cazuri clinice sau judiciare, precum Omul cu lupi.
Ce este nebunia? se adreseaza deopotriva specialistilor si publicului larg, reusind sa dea raspunsuri dar si sa lanseze intrebari.
Darian Leader este profesor la Universitatea Roehampton, psihanalist, cu practica privata in Londra si autorul a mai multor carti de succes.
Fragment din volum:
“Intr-un caz descris de Morel, pacienta impartise lumea in binomul antitetic bine-rau. Problemele ei incepusera sa apara dupa absolvirea examenului de capacitate, la finalul ciclului scolar gimnazial. Pana atunci, sora mai mare fusese etichetata „rea", la fel ca tatal pacientei, in timp ce ea era „buna" si feminina, la fel ca mama. „Rautatea" tatalui era ca un fel de trasatura ereditara, mostenita de acesta de la tatal lui si transmisa apoi mai departe fiicei mai mari. Aceasta impartire elementara instituia o filiatie deliranta si a ajutat-o pe pacienta sa-si organizeze lumea — pana la examenul de capacitate. Acum, avea senzatia ca exuda un „miros urat" si ca oamenii din jur faceau aluzie la acest lucru. Primul semn de diagnostic al psihozei a fost in fixitatea antitezei bun-rau, care nu suporta niciun fel de dialectica sau schimbare.
Binaritatea rigida poate fi dedusa din discursul persoanei in cauza si cateodata va iesi la iveala foarte repede. Termenii binomului, cum ar fi bun-rau, apar atat de frecvent, incat importanta lor este limpede, ca si cum fara ei perceptia asupra lumii s-ar dizolva pentru persoana respectiva. aceste perechi binare ar putea fi o interpretare fundamentala a dorintei Celuilalt, si, ca atare, sa aiba o functie protectoare cruciala pentru persoana in cauza. Impartirea pe care Schreber a facut-o intre un Dumnezeu superior si unul inferior a fost un moment semnificativ in construirea delirului sau si l-a ajutat sa desparta fortele malefice de cele mai degraba binevoitoare, pe care le simtea ca-i invadasera perceptia.
Exact la fel cum termenii unei binaritati pot avea o pondere deosebita in discurs, si cuvintele sau expresiile individuale pot capata o anumita valoare particulara, aidoma unor piese de legatura sau capse de prindere in vorbire, necesare pentru a fixa intelesul. Asa cum am vazut in ultimul capitol, idiosincraziile verbale sunt o caracteristica obisnuita a psihozei, iar o aluzie verbala, un joc de cuvinte si chiar rezonanta unui cuvant anume pot indica prezenta unui delir."