In scrierile lui Dino Buzzati, majoritatea cu o desfasurare nebanuita si un final neasteptat, abunda surpriza si inventiile fantastice, simbolul si alegoria, povestirea aparent simpla transformata in reprezentare a conditiei umane. Prin istoriile lui fanteziste, prin atragerea misterului in cotidian si prin personaje atit de stranii si in acelasi timp atit de veridice, Dino Buzzati reuseste, in fiecare povestire, ceea ce-si propusese: „sa distraga si sa emotioneze cititorul“, sa-i deturneze gindurile, sa-l ademeneasca in lumea lui fermecata, pentru a-l convinge si a-l induiosa, pentru a-l uimi sau a-l inspaiminta.