headerdesktop eng29mar24

MAI SUNT 00:00:00:00

MAI SUNT

X

headermobile eng29mar24

MAI SUNT 00:00:00:00

MAI SUNT

X

Promotii popup img

Weekend English Books -20%-40%

siii

Transport la DOAR 4.99 lei!

Comanda acum!

Cele mai frumoase scrisori alese de Dan C. Mihailescu

De (autor): I.L. Caragiale

0
(0 review-uri)
Cele mai frumoase scrisori alese de Dan C. Mihailescu - I.L. Caragiale
Rasfoieste

Recenzie blog.libris.ro

LIBRIS.RO: Sunteţi bibliofil? Cum arată biblioteca dumneavoastră? Câte volume conţine? Care este cea mai valoroasă carte pe care o aveţi în bibliotecă? Care este cartea, din biblioteca personală, pe care o îndrăgiţi cel mai mult? De ce?

DAN. C MIHAILESCU: Sunt bibliofil doar la figurat, adică în sensul afectiv, nu în cel tehnic al cuvântului. Mare iubitor şi nesăţios devorator al cărţilor, dar nicidecum un mandarin avar, expert cu lupa de legături preţioase, cotoare savante, firoscoase corpuri de literă şi preţăluitor cu seifurile bucşite. Cred că mai avem vreo cinci mii de bucoavne, pe şapte pereţi, în casa din Bucureşti şi cea de la ţară, după ce i-am dat fiicei noastre cam tot atâtea, când s-a măritat. Am donat în Basarabia peste o mie de cărţi de poezie, mănăstirii Nicula i-am oferit câteva sute de cărţi doxate pe când trăia ÎPS Bartolomeu Anania, încă pe-atâtea am trimis la mânăstirea Ciolanu, apoi la biblioteca din Stroieşti-Vâlcea, la biblioteca „Sadoveanu” din Bucureşti ş.a. Primind în medie, de ani şi ani, câteva zeci de cărţi pe lună, fireşte că dăruiesc pe ruptelea. Reţin memorialistica de orice gen, interbelicii şi lucrările de referinţă, după care nu ştiu cum să ofer mai iute altora beletristica, artele, filosofia, religia, cărţile motivaţionale, de călătorie etc. Cartea, ca orice marfă care se respectă, este bine să circule, să fie cât mai degrabă în ograda cui are mai multă nevoie de ea. Eu unul, nu am avut niciodată mania tezaurizării. Sunt, dimpotrivă, un campion al risipirii.

Ştiu că sunt tot mai puţine case noi care-şi permit luxul bibliotecii, la noi, ca şi pretutindeni în lume. Mai ales minimalismul descurajant al mobilierului tip Ikea aproape că desfide din start ideea rafturilor cu cărţi. Pe de altă parte, când poţi înmagazina zece mii de titluri într-o chestiuţă IT de câţiva centimetri, la ce bun să-ţi cumperi scară ca să te cocoţi sub tavan şi să extragi o carte plină de praf ? Sper totuşi ca, în viitor, cartea pe suport de hârtie să aibă măcar soarta de azi a maşinilor de colecţie. Cea mai dragă carte mi-a rămas ediţia de Teatru Shakespeare, ELU, 1964, cu dedicaţia maică-mii când am împlinit 12 ani. Cea mai preţioasă, după vechime, ar trebui să fie culegerea Journal des Chasseurs pe 1855. Mai importantă, însă, este colecţia celor câteva mii de dedicaţii, scrisori şi manuscrise de la autorii pe care i-am cunoscut din 1970 încoace. Când faci sistematic, decenii de-a rândul, ziaristică şi critică literară, când răspunzi de rubrici, iei interviuri, faci anchete şi dosare de istorie literară etc. fireşte că aduni, deliberat sau întâmplător, valori cu nemiluita, una mai picantă şi mai surprinzătoare ca altele. Nu vă spun ce delicii (sau tristeţi, sau furii, după caz) te cuprind atunci când treci prin dedicaţiile şi scrisorile date de un autor de-a lungul anilor şi vezi cum ai evoluat/involuat de la „marele”, „minunatul” şi „cel mai”, la „obraznicului”, deci cum apari şi dispari din orizontul megalomaniei auctoriale, potrivit epitetelor folosite în verdicte.

LIBRIS.RO: Cât timp alocaţi zilnic lecturii? Ce vă place să citiţi? Ce cărţi v-aţi propus să citiţi în perioada următoare?

DAN C. MIHĂILESCU: Din 1980, când am avut şansa enormă de-a mă angaja la Institutul „G. Călinescu”, şi până astăzi, citesc zilnic cam cât lucrează un om „în câmpul muncii” : opt ore. Bineînţeles, sunt zile cu trei ore şi zile cu zece. Foarte rar fără nici una, adică numai în săptămânile de vacanţă, când urcăm toată ziua pe munte, ori batem muzeele prin Europa.

Mă-nnebunesc după tot ce ţine de memorialistică : jurnale, memorii, corespondenţă, note de drum etc. Apoi culegerile de documente, cărţi de istorie, arhivistică. Odată intrat în clubul sexagenarilor, simt că a sunat ceasul relecturilor. Deja am replonjat recent în Nietzsche, La Bruyère, La Rochefoucauld, Chamfort, am recitit aproape toate cărţile lui Mircea Eliade, iar acum presimt că mă voi avânta către Stendhal, Balzac, Dickens, Duiliu Zamfirescu, Nicolae Filimon, Byron şi Mateiu Caragiale. Plus corespondenţa lui Odobescu, Ion Ghica, Bălcescu şi mai ales Kogălniceanu (dacă s-o îndura prietenul Andrei Nestorescu s-o editeze cumsecade, ceea ce tot amână de un sfert de veac).

LIBRIS.RO: Cum vedeţi autorii români în contextul literaturii universale?

DAN C. MIHĂILESCU: Timizi. Complexaţi. Plăpânzi. Cu respiraţie scurtă, fără tupeu, fără osatură, fără proiecte pentru construcţii de anvergură şi descurajaţi ireversibil de mocirla din ţară. Lipsiţi de omnipotenta instituţie care este agentul literar, dar şi de acel extrem de eficient soi de editor care este, în fapt, coautor în toată regula. Deci nu funcţionarul editurii, ca la noi, cel căruia îi duci discheta pentru corectură şi layout, ci expertul în piaţă şi creative writing, cel care taie şi reface manuscrisul, propune scene, scheme, personaje, soluţii, capitole, finaluri, başca reţeta de succes, ba mai are – musai – şi virtuţi de marketing, PR ş.cl.

Dar să ştiţi că nu am deloc de gând să devin un avocat al scriitorului român peste graniţe. Aici rămân ferm de partea Monicăi Lovinescu, care nu înţelegea la ce bun teribilele eforturi ale autorilor noştri de-a se vedea tipăriţi în Apus în câteva exemplare, din care unu la sută vândute, fie şi la edituri de prima mână, în loc să lupte pentru a câştiga piaţa naţională, un potenţial, deci, de câteva milioane de cititori.

Astel încât, deocamdată, i-aş gândi pe scriitorii noştri în context naţional. Asta, în ce priveşte beletristica. În schimb, unde aş lupta masiv la export este la eseistică şi istoria ideilor. Aici, unde suntem în chip flagrant competitivi, aş face totul (ca stat, ca ICR), să traduc în engleză, germană, spaniolă, franceză câteva cărţi semnate de Pleşu, Liiceanu, Patapievici, Culianu, Djuvara…

LIBRIS.RO: Pentru cititorii care încă nu v-au descoperit, ce le puteţi spune pentru a-i determina să vă lectureze cărţile? Cum îl recomandă Dan C. Mihailescu pe Dan C. Mihailescu?

DAN C. MIHĂILESCU: Celor care nu mă ştiu le doresc drum bun pe mai departe. Dacă încă nu au avut nevoie de bietele mele servicii, înseamnă că se simt bine în propria piele, citesc ce le convine şi, deci, nu au vreun handicap sau un deficit sufletesc pe care să-l astupe sau cicatrizeze lectura. Dacă e să mă recomand, totuşi, prin ceva, atunci acel ceva ar fi buna credinţă. Onestitatea, seninătatea, transparenţa şi bucuria histrionică prin care mă livrez cititorului. Asta, fie că vorbim de cărţile despre Eminescu, Cioran, Blaga, sau Caragiale, fie că mergem la Athos, ori în culisele vieţii literare dâmboviţene, fie că pariem pe convingerile lui Jean-François Revel, căruia i-am tradus trei cărţi în româneşte.

Până una, alta, cel mai rotund, penetrant şi convingător traseu înăuntrul destinului meu de cititor îi aparţine lui Daniel Cristea-Enache. Cartea noastră dialogală sper să apară la Humanitas şi s-o lansăm la Bookfest 2013.

LIBRIS.RO: Dacă nu aţi scrie, cum altfel v-aţi elibera de “chemarea muzelor”?

DAN C. MIHĂILESCU: Dacă nu aş fi scris, m-aş fi sufocat demult, dacă nu cumva deveneam salvamontist. Dar dacă nu aş fi avut parte de publicare, precis m-aş fi avântat către o carieră medicală (pediatru, de preferinţă). Nu cred în amprentarea definitivă a copilăriei, adică în ceva de genul : tu nu poţi să fii decât preot, balerin, pilot sau inginer. Fiecare ajunge exact ceea ce trebuia să fie. („Nu m-ai fi căutat, dacă nu m-ai fi găsit deja”).

Dacă ar fi să dau un sfat celor care vin după noi, apoi chiar asta ar fi: uitaţi-vă bine înlăuntrul vostru şi abia după aceea în afara voastră. Ce este mai bun în voi ? Ce este mai urât în afara voastră ? Faceţi media şi decideţi. Restul…e destin.

Interviu realizat de Loredana Tudor pentru www.libris.ro
Citeste mai mult

Cele mai frumoase scrisori alese de Dan C. Mihailescu

De (autor): I.L. Caragiale

0
(0 review-uri)

„... Dumnezeu sa-ti faca tie parte de vremuri mai bune la batranete. Noi am inceput cu veselie si sfarsim cu mahnire.“ - Ion Luca Caragiale

„In cele ce urmeaza, veti gasi scrisori ce rivalizeaza valoric oricand cu momentele si schitele. Nu am operat tematic si nu am selectat in numele varietatii, ci am mers normal, pur si simplu cronologic, prin editia Corespondentei, urmarind nucleele si elementele definitorii ale personalitatii scriitorului: complexul originii modeste; ambitia ascensiunii sociale (artistice, financiare si politice deopotriva); mandria mestesugarului talentat, desfasurata inclusiv in dispret fata de tot ce inseamna exces teoretizant, biografic, universitar-academizant; amestecul temperamental de conservatism, relativism si versatilitate, de profunzime si superficialitate, de histrionism si egoism, de mizantropie, altruism, trepidatie nevrotica, obsesia nenorocului si nesatiul colatiunii.“ - Dan C. Mihailescu

„Frate Barbule,

Am parasit amandoi de mici umilul acoperamant parintesc, si care dincotro tu din prafaria Delei-vechi, eu din mocirlele Ploestilor am pornit sub paza Unuia singur de sus. [...] Intai, ne-am inteles fara sa ne iubim; apoi, ne-am iubit fara sa ne-ntelegem; si tocmai tarziu spre batranete, dupa atatea lupte, am ajuns, dar biruiti, sa ne-ntelegem fiindca ne iubim si sa ne iubim fiindca ne-ntelegem. Si sper ca si tu gandesti, ca si mine, ca intalnirea, apropierea si prietenia noastra a fost o favoare eu cred, mare.“

Citeste mai mult

21.19Lei

21.19Lei

Primesti 21 puncte

Important icon msg

Primesti puncte de fidelitate dupa fiecare comanda! 100 puncte de fidelitate reprezinta 1 leu. Foloseste-le la viitoarele achizitii!

Indisponibil

Plaseaza rapid comanda

Important icon msg

Completeaza mai jos numarul tau de telefon

Poti comanda acest produs introducand numarul tau de telefon. Vei fi apelat de un operator Libris.ro in cele mai scurt timp pentru prealuarea datelor necesare.

Descrierea produsului

„... Dumnezeu sa-ti faca tie parte de vremuri mai bune la batranete. Noi am inceput cu veselie si sfarsim cu mahnire.“ - Ion Luca Caragiale

„In cele ce urmeaza, veti gasi scrisori ce rivalizeaza valoric oricand cu momentele si schitele. Nu am operat tematic si nu am selectat in numele varietatii, ci am mers normal, pur si simplu cronologic, prin editia Corespondentei, urmarind nucleele si elementele definitorii ale personalitatii scriitorului: complexul originii modeste; ambitia ascensiunii sociale (artistice, financiare si politice deopotriva); mandria mestesugarului talentat, desfasurata inclusiv in dispret fata de tot ce inseamna exces teoretizant, biografic, universitar-academizant; amestecul temperamental de conservatism, relativism si versatilitate, de profunzime si superficialitate, de histrionism si egoism, de mizantropie, altruism, trepidatie nevrotica, obsesia nenorocului si nesatiul colatiunii.“ - Dan C. Mihailescu

„Frate Barbule,

Am parasit amandoi de mici umilul acoperamant parintesc, si care dincotro tu din prafaria Delei-vechi, eu din mocirlele Ploestilor am pornit sub paza Unuia singur de sus. [...] Intai, ne-am inteles fara sa ne iubim; apoi, ne-am iubit fara sa ne-ntelegem; si tocmai tarziu spre batranete, dupa atatea lupte, am ajuns, dar biruiti, sa ne-ntelegem fiindca ne iubim si sa ne iubim fiindca ne-ntelegem. Si sper ca si tu gandesti, ca si mine, ca intalnirea, apropierea si prietenia noastra a fost o favoare eu cred, mare.“

Citeste mai mult

De pe acelasi raft

De acelasi autor

Parerea ta e inspiratie pentru comunitatea Libris!

Acum se comanda

Noi suntem despre carti, si la fel este si

Newsletter-ul nostru.

Aboneaza-te la vestile literare si primesti un cupon de -10% pentru viitoarea ta comanda!

*Reducerea aplicata prin cupon nu se cumuleaza, ci se aplica reducerea cea mai mare.

Ma abonez image one
Ma abonez image one