Cercetarea 6: Elemente ale unei clarificari fenomenologice a cunoasterii
    „Un intelect care s-ar lasa condus de alte legi decat legile logicii pure ar fi un intelect fara intelect. Daca definim intelectul, prin opozitie cu sensibilitatea, ca facultate a actelor categoriale si, pe langa aceasta, ca facultate a exprimarii si semnificarii ce se orienteaza in functie de aceste acte, devenind astfel «corecte», atunci legile generale inte¬meiate pe speciile acestor acte constituie esenta definitorie a inte¬lectului. Poate ca alte fiinte privesc catre alte «lumi», poate ca sunt dotate cu alte «facultati» decat noi. Insa, daca sunt fiinte ce au in genere o viata psihica si trairi intentionale cu toate diferentele aflate aici in discutie intre perceptie si imaginatie, intre intuitia simpla si categoriala, intre semnificare si intuire, intre cunoasterea adecvata si inadecvata, atunci ele au deopotriva sensibilitate si intelect si «se supun» legilor acestora.“ (Edmund HUSSERL)
    Profesor de filozofie la Gottingen si Freiburg, creatorul fenomenologiei, EDMUND HUSSERL (1859-1938) este unul din cei mai influenti filozofi ai secolului al XX-lea. Husserl isi propune sa restabileasca locul central al filozofiei in sistemul stiintelor si sa dezvolte filozofia ca „stiinta riguroasa". Fenomenologia, inteleasa ca aplicare a metodei analitic-intentionale asupra oricarui obiect posibil, a fost conceputa de Husserl ca filozofie universala si transcendenta.
    Opere principale: Ideen zu einer reinen Phanomenologie und phanomenologischen Philosophie, 1913; Formale und transzendentale Logik, 1929; Meditations cartesiennes, 1931; Die Krisis der europaischen Wissenschaften und die transzendentale Phanomenologie, 1936.