As fi lenevit pe un balansoar cu un pahar in mana, privind spre mare si spre ea, pana se intuneca sau pana ma imbatam si nu mai vedeam nici aleea spre casa. Iar invitatii ar fi plecat fara sa fie condusi de gazda si fara multumirile si platitudinile de rigoare la plecare. Interesanta a doua optiune, pentru ca ar fi enervat-o serios, iar cateva zile nu mi-ar fi vorbit.

 

Nu stiu de ce imi place sa o enervez. Poate pentru ca sunt inca departe de momentul maturizarii sau pentru ca e si mai frumoasa si mai inabordabila cand e nervoasa. Altfel, eu sunt politicos, educat, rezervat, chiar conservator, ca orice englez de familie buna. Si, evident, modest.