Nevoia acuta de bani, dar si posibillitatea de a-si masura fortele in lupta necunoscutul, l-au atras pe Jack London spre Alaska, cu ale ei promisiuni de imbogatire rapida. Dar tinutul aspru din nordul Americii nu si-a onorat promisiunile si putini au fost cei care au gasit Eldorado. London nu s-a numarat printre cei norocosi. Bolnav si extenuat, si-a dat seama ca singura lui sansa de a scapa de munca istovitoare era sa capete o educatie care sa-i permita „sa-si vanda creierul”.
Astfel, in luna ianuarie a anului 1903, London a terminat un manuscris intitulat „Call of the Wild  (Chemarea strabinilor), pe care l-a trimis publicatiei Saturday Evening Post, din San Francisco.
O luna mai tarziu, London a primit raspuns de la redactia revistei, care ii cerea sa reduca textul la 5000 de cuvinte si sa fixeze un pret pentru poveste. London a scurtat textul si a cerut 3 centi pe cuvant. Dupa inca o luna, prestigioasa editura Macmillan a cumparat drepturile de autor pentru Chemarea strabunilor cu 2000 de dolari si promisiunea unei campanii publicitare intensive. London a acceptat si a renuntat definitiv la orice pretentii financiare aferente drepturilor de autor. Nimeni nu-si inchipuia, la vremea respectiva, ca romanul va deveni un clasic al literaturii universale. London nu a regretat niciodata decizia luata, chiar daca un contract bazat pe procent din valoarea de vanzare a cartii ar fi facut din el un om bogat inca de pe atunci. Scriitorul a inteles ca publicitatea intensiva facuta de Macmillan a determinat succesul cartii si, implicit, viitorul carierei lui de scriitor.