Fragment:

" Castor Cenusiu nu se invoi sa vanda cainele. Daduse lovitura cu negustoria si nu ducea lipsa de nimic. si apoi, pe de alta parte, Colt Alb era un animal valoros. Cel mai zdravan caine de ham pe care il avusese de cand se stia, si cel mai bun inaintas. Mai mult decat atat, nici in valea fluviului Mackenzie, nici in cea a Yukonului nu se mai afla vreun astfel de caine. Ştia sa se bata. Venea de hac altor caini la fel de usor cum oamenii ucid tantarii. (Auzind aceste cuvinte, ochii lui Smith Chipesul scaparara si fiinta aceea hada isi linse cu pofta buzele subtiri.) Nu. Colt Alb nu era de vanzare, oricat de mult i s-ar fi oferit in schimbul lui.
    Dar Smith Chipesul stia cum sa-i ia pe indieni. incepu sa-si faca drum tot mai des pe la Castor Cenusiu, ascunzand sub haine ceva care aducea cu o sticla. Unul din efectele whisky-ului este acela ca provoaca sete. Lui Castor Cenusiu incepea fie sete. Ţesuturile sale infierbantate si stomacul ars incepura sa ceara tot mai mult din lichidul acela parjolitor, iar creierul sau, starnit de-a binelea de neobisnuitul stimulent, il indemna sa faca orice pentru a-l capata. Banii pe care ii agonisise de pe urma vanzarii blanurilor, manusilor si mocasinilor incepura sa se risipeasca. Prinsera sa se duca din ce in ce mai repede si, pe masura ce punga sa devenea tot mai goala, crestea si nelinistea lui.
    Intr-un tarziu, se alese praful de bani, de marfa si de buna dispozitie. Tot ceea ce ii ramasese era setea, o stapana crancena, care isi facuse vizuina in trupul lui, si care devenea tot mai mis-tuitoare, cu fiecare respiratie. in acel moment, Smith Chipesul pomeni iarasi despre vanzarea lui Colt Alb; dar de aceasta data oferta nu era in dolari, ci in sticle, iar Castor Cenusiu isi ciuli urechile, ascultand tot mai interesat.
    — Prinde cainele si vezi-ti de treaba, fu ultimul sau cuvant. Sticlele fura inmanate, dar peste doua zile. „Prinde cainele" erau cuvintele pe care de aceasta data i le adresa Smith Chipesul lui Castor Cenusiu.
    Intr-o seara, Colt Alb se strecura in cort si se lasa sa cada la pamant, cu un suspin de usurare. Zeul de care se temea nu se afla acolo. Zile in sir, isi aratase tot mai staruitor dorinta de a pune mana pe el si, in acest rastimp, Colt Alb se vazuse nevoit sa se tina departe. Nu stia la ce rau sa se astepte din partea acelor maini insistente. Tot ce stia era ca il ameninta cu ceva rau si ca cel mai bun lucru pentru el era sa pastreze distanta, stand intr-un loc in care nu-l puteau inhata.
    Dar nici nu apuca sa se intinda ca lumea, cand, impleticindu-se pe mai multe carari, Castor Cenusiu se apropie de el si li lega in jurul gatului o curea. Apoi se aseza langa el, tinand in mana capatul curelei. in mana cealalta avea o sticla, pe care si-o rasturna din cand in cand deasupra capului, Insotindu-si miscarea cu sunete galgaitoare.
    Se scurse un ceas, pana cand vibratiile unor pasi in contact cu pamantul il vestira pe cel care se apropia. Colt Alb le auzi cel dintai si se zburli, dandu-si seama ale cui erau, in vreme ce Castor Cenusiu dadu mai departe din cap, prosteste. Colt Alb incerca sa traga incetisor cureaua din mana stapanului sau, dar acesta o stranse si se ridica in picioare.
    Smith Chipesul intra in cort si se apleca spre Colt Alb. Acesta incepu sa maraie incet, in sus, spre faptura aceea de temut, urmarind incordat miscarea mainilor lui. Una din maini se intinse si incepu sa coboare spre capul sau. Maraitul usor se transforma intr-unul incordat si ragusit. Cu incetineala, mana isi continua coborarea, in vreme ce el se facea cat putea de mic, privind-o cu rautate si maraind tot mai nervos si mai intretaiat, pe masura ce se apropia tot mai mult de momentul in care avea sa se dezlantuie. "