Comoara din Lacul de Argini se numara printre cele mai reusite carti de gen.
Winnetou, Old Shatterhand, Old Firehand, alaturi de alti eroi, atat de indragiti de cititorii mici si mari, pornesc in cautarea unei misterioase comori despre care au aflat insa si banditii condusi de Brinkley cel Rosu.
Peripetii palpitante, descrieri aproape picturale, o profunda cunoastere a traditiilor si obiceiurilor indienilor din America, iata doar cateva atuuri care fac din acest roman un bestseller.

Cartea are ilustratii alb-negru.


Fragment:

    "Nici acum banditii nu puteau fi zariti cu ochiul liber, dar Old Fireh luase ocheanul si isi conducea oamenii astfel incat sa nu fie vazuti raufacatori si sa inainteze paralel cu acestia. Dupa un sfert de ceas, v tul vanator s-a oprit, pentru ca si banditii se oprisera. Acestia din ur ajunsesera la limita dintre pamanturile lui Butler si terenurile ca apartineau fermei vecine. Acolo au zarit atat turmele de animale, cat oamenii de care acestea erau pazite. Old Firehand a privit cu atentie desisul alcatuit din loc in loc tufisuri si le-a ales pe acelea in dosul carora se putea ascunde impreu cu oamenii sai. La adapostul desisului, vanatorul s-a apropiat cu insotho lui de locul in care urma sa aiba loc infruntarea dintre banditi si oans care pazeau vitele. Vanatorul si ceilalti au descalecat si au inaintat, aje gand in dosul unui sir de tufisuri dese in dreptul carora urmau soseasca cat de curand banditii. Din acest loc puteau fi vazuti cu och liber atat cei ce urmau sa atace, cat si cei ce urmau sa fie atacati.
    Raufacatorii pareau a fi descumpaniti cand le-a fost dat sa vada ca pentru paza animalelor fusesera chemati atatia indieni. Cum se explica fapt ca pentru o astfel de treaba fusesera angajati tocmai razboinici indien Cum se putea ca indienii sa fie atat de numerosi? Banditii s-au oprit pso tru cateva clipe, dar apoi si-au dat seama ca indienii nu erau inarmati cs se cuvine. Unii dintre ei nici macar nu aveau arme de foc. Asta i-tt linistit intrucatva. Capii banditilor s-au sfatuit intre ei si apoi s-a dat o nul de asalt. Se putea intelege ca raufacatorii nu aveau de gand piarda vremea cu un atac de la distanta. Indienii urmau sa fie pur 5i s plu calcati in picioare de catre cai. Netrebnicii au incalecat si s-au rep in grup compact asupra indienilor, strigand cat ii tinea gura.
    Acum s-a putut vedea ca Bunul Soare stia foarte bine ce avea de facut. Seful de trib a strigat ceva pe un ton poruncitor si oamenii sai, care pana atunci statusera unii langa altii, s-au risipit imediat, asa incat nici nu ptit fi vorba ca indienii sa fie luati in copitele cailor. Banditii au cotit pentre intra in flancul drept al grupului de razboinici rosii, cu gandul ca apoi nimiceasca, inaintand catre flancul stang. Capetenia Osage si-a dat se numaidecat ce intentii aveau agresorii. Glasul sau puternic s-a facut nou auzit. Oamenii sai s-au strans laolalta, formand parca un nod, pe ca apoi sa se risipeasca iarasi. Dispunerea indienilor se modificase totul. Daca pana atunci acestia fusesera insirali pe directia est-vest, acestia erau dispusi pe linia nord-sud. Bunul Soare a luat aceasta m nu pentru ca ar fi stiut ca tovarasii sai se gaseau pe aproape, ci pentr proceda intocmai ca un bizon incoltit, care nu se intoarce intr-o par le arata dusmanilor sai coarnele puternice. Aceasta manevra era stralucita in sine, dar avea si efectul nebanuit ca banditii se gaseau acum intre razboinicii indieni si albii ascunsi in tufisuri. Buimaciti, banditii s-au oprit. Aceasta greseala avea sa-i coste destul de scump. Se inselasera asupra dIstantei la care puteau fi atinsi de sagetile indienilor. Unul dintre capii raufacatorilor s-a intors spre oamenii sai pentru a le spune ceva. Se pare omul dorea sa le dea de stire care era noul plan de atac. Tocmai de ceasta pauza s-a folosit seful de trib. A scos un strigat, iar razboinicii Indieni au inaintat repede, s-au oprit brusc, au tras cu sageti, apoi s-au retras rapid. Sagetile indienilor nu si-au gresit tinta. Au murit sau au fost nu doar unii banditi, ci si cativa cai. Bietele animale s-au ridicat pe picioarele de dinapoi si au luat-o la goana. Printre raufacatori era o Invalmaseala de nedescris si Old Firehand trebuia sa se foloseasca de ea.
    — Trageti acum! a poruncit el. Dar impuscati numai banditii, nu si caii! insotitorii vestitului vanator se gaseau acum in spatele dusmanilor. Au rasunat impuscaturi si gloantele au facut prapad printre raufacatorii care att inceput sa urle inspaimantati.
    — S-o stergem! a strigat o voce din mijlocul banditilor. Suntem incer-cuiti! Treceti printre indieni! Acest ordin a fost urmat imediat. Raufacatorii au luat-o la goana spre lasand in urma mortii si ranitii. Razboinicii rosii le-au facut loc banditilor, scotand strigate victorioase.
    — Ia uite cum fug! a exclamat batranul Blenter, razand. astia n-o sa se inai intoarca pe meleagurile astea! stiti cine le-a spus sa plece?
    — Bineinteles! a raspuns Tom cel Negru. Vocea asta o recunosc ime-diat. A fost Cornel Roscovanul. Satana i-a ferit de gloantele noastre. Nu pornim dupa ei, domnule? Aceasta intrebare i-a fost pusa lui 01d Firehand, iar vanatorul a repli-cat:
    — Nu. Suntem prea putini pentru a porni pe urmele lor. in afara de asta, se prea poate ca ei sa-si fi dat seama ca nu ne-am aflat aici de la bun inceput si ca am venit de la ferma, ca sa le dam ajutor indienilor. in cazul Asta este cu putinta ca nemernicii sa se indrepte spre ferma socotind ca nu ne vom afla acolo. De aceea cred ca se cuvine sa ne intoarcem cat mai epede cu putinta.
    — Si ce are sa se intample cu banditii raniti si cu caii ce au ramas fara st apan?
    — Pe acestia trebuie sa-i lasam in seama indienilor, dar, haideti, sa nu inai pierdem timpul! Toata lumea pe cai! "