Copiii uitati ai lui Hitler

De (autor): Ingrid Von Oelhafen , Tim Tate

(0 review-uri)

Copiii uitati ai lui Hitler

De (autor): Ingrid Von Oelhafen , Tim Tate

(0 review-uri)

Creat de Heinrich Himmler, programul Lebensborn a dus la rapirea a jumatate de milion de copii din toata Europa. Printr-un proces numit germanizare, acestia trebuiau sa devina generatia urmatoare a rasei ariene stapanitoare, in cea de a doua faza a Solutiei Finale. In vara anului 1942, parintilor din Iugoslavia ocupata de nazisti li s-a cerut sa isi supuna copiii examenelor medicale menite a le evalua puritatea rasiala. Erika Matko avea doar noua luni cand doctorii nazisti au declarat-o apta de a fi un „copil al lui Hitler“. Dusa in Germania si plasata unor parinti adoptivi corespunzatori din punct de vedere politic, Erika a fost rebotezata Ingrid von Oelhafen. Dupa multi ani, Ingrid a inceput sa descopere adevarul despre identitatea ei. Desi nazistii au distrus multe dintre dovezile programului Lebensborn, Ingrid a scos la iveala multe documente rare, inclusiv marturii de la procesele de la Nurnberg despre propria ei rapire. Copiii uitati ai lui Hitler este o carte de memorii tulburatoare, dar si o investigatie devastatoare despre crimele teribile si despre scopul monstruos ale programului Lebensborn.

"Von Oelhafen aduce povestirii o dimensiune umana inegalabila". - Kirkus Reviews

Fragment din volumul "Copiii uitati ai lui Hitler" de Ingrid von Oelhafen si Tim Tate:

„Urmatorul document era si mai naucitor. Datat 4 august 1944, parea sa fie un fel de contract-chitanta pentru asistentii mei maternali:

„Familia Hermann von Oelhafen, de pe Strada Gentz nr. 5, Munchen, a luat-o la domiciliu, pe 3 iunie 1944, pe fetita de origine germana Erika Matkow [sic], nascuta la 11 noiembrie 1941. Pentru ca este un copil de sorginte germana, din ordinul Reichsfuhrerului, va fi crescuta intr-o familie germana. Nu se va asigura nimic pentru intretinerea copilului de nici o parte: copilul nu are nici un bun si nici un venit. Parintii de plasament sunt unici responsabili de intretinerea ei.”

Dupa toate aparentele, certificatul fusese emis la Steinhoring. Acesta, din cate stiam, era un satuc nu departe de Munchen, dar alta informatie nu mai exista despre organizatia care-l emisese. Unicul indiciu era antetul din capul actului, aproape ilizibil din cauza perforarilor si a trecerii timpului: Der Reichskommissar fur die Festigung deutschen Volkstums, Stabshauptamt L. Habar n-aveam ce mai era si asta; o scurta cercetare mi-a aratat ca reprezenta biroul Comisarului Reichului pentru Intarirea Natiunii Germane - o organizatie nazista. Cu ce anume se ocupa biroul respectiv, nu mi-a fost clar de la inceput.

In partea de jos a documentului, era semnatura unui anume doctor Tesch, care se autorecomanda ca Sturmbannfuhrer. Oricine crescuse in Germania de dupa razboi cunostea cuvantul: era un grad paramilitar din cel de-al Treilea Reich, echivalentul unui maior din armata, dar aproape in exclusivitate rezervat folosirii de catre membrii trupelor SS. De ce ar fi avut vreo implicare in adoptia mea un ofiter din sinistra organizatie „Cap de Mort"' a lui Heinrich Himmler? M-am uitat din nou la certificat: spunea ca fusesem incredintata unei familii germane „la ordinul Reichsfuhrerului". Iar aparea Himmler. Naucitor, parea ca al doilea om din ierarhie, dupa Hitler, cel mai temut om din Germania nazista, jucase un rol in copilaria mea.

Eram disperata s-o intreb pe Gisela ce insemnau toate acestea - si, in plus, de ce-mi ascunsese acele documente atata vreme. Dar Gisela se afla in Gran Canaria si, in acel moment, in ultimele stadii ale dementei senile. Stiam ca n-as fi primit nici un ajutor din partea ei.”

Citeste mai mult

-20%

PRP: 39.90 Lei