“In crestinismul rasaritean, practica postului ne invata sa spunem nu dorintelor egocentrice pe care le controlam cu greu. Noi numim aceste dorinte „patimi", deoarece le induram. In unele momente practic ele ne biruie, ne controleaza. Desigur, lucrurile ar trebui sa fie invers, noi ar trebui sa le controlam. Dar din moment ce acel cuplu din Gradina Raiului si-a pus dorintele inaintea relatiei cu Dumnezeu, noi am fost trasi in aceasta directie, prin dorinte pentru placere scapate de sub control. De exemplu, mancarea si diferenta dintre barbat si femeie sunt dimensiuni fundamentale bune ale creatiei lui Dumnezeu. Problema este ca am stricat relatia cu acestea. Daca suntem cinstiti, putem cu totii confirma aceasta in vietile noastre.

    Credinciosii ortodocsi postesc spunand: „Nu, multumesc", in anumite momente celor mai bogate si indestulatoare mancaruri. Eu sunt texan, dar in perioadele aspre de post chiar si ortodocsii din Statul „Lone Star"" se straduiesc sa nu consume carne, produse lactate, peste, ulei de masline sau vin. Dar sunt permise crustaceele, fructele, cerealele, nucile si legumele. Asa cum a zis odata fiica mea Annie la inceputul unei perioade de post: „Iata, vine mancarea ciudata". Noi postim in aproape toate zilele de miercuri si vineri de peste an, in amintirea tradarii si rastignirii Mantuitorului. Postul in timpul Postului Mare si a Saptamanii Mari este deosebit de riguros, caci facem tot ce putem sa ne indepartam de pacat si sa ne indreptam catre Domnul, pregatindu-ne sa iI insotim la cruzimea crucii si la bucuria mormantului gol. Postul Craciunului, care acopera cele patruzeci de zile dinainte de Craciun, nu este atat de sever si pune accentul pe momentul fericit al pregatirii intampinarii Mantuitorului la Nasterea Sa. Postul Sfintilor Apostoli (care se termina in ziua de la sfarsitul lunii iunie, cand Biserica ii pomeneste pe Sfintii Petru si Pavel) si cel al Adormirii Maicii Domnuluii (care ne aminteste de sfarsitul vietii pamantesti a Fecioarei Maria) cad vara si sunt relativ scurte."