Profesorii de astazi inca se mai lupta sa predea evolutia; boli ale copilariei de mult eradicate inca mai izbucnesc in focare din cauza obiectiunilor religioase fata de vaccinare; in ciuda victoriilor legale, exista inca dezbateri aprinse asupra dreptului la avort, a sinuciderii asistate si a homosexualitatii; oamenii de stiinta care se tem sa nu ramana fara finantare de la buget (controlat de politicieni ce neaga existenta schimbarilor climatice) se agata de „impaciuitorism“ ca de ultimul refugiu – nu am putea sa ne toleram reciproc convingerile si sa ne intelegem intre noi?

    Biologul evolutionist Jerry A. Coyne raspunde: „un nu absolut“. Stiinta si religia sunt incompatibile pentru ca dispun de metode diferite de a obtine informatii despre realitate, au metode diferite de a afirma ca aceste cunostinte sunt dovedite si ajung la concluzii conflictuale despre univers. In cele din urma, metodele religiei, spre deosebire de cele ale stiintei, nu ne sunt de folos pentru a intelege realitatea.

    Jerry A. Coyne este profesor la Departamentul de ecologie si evolutie al Universitatii Chicago, unde se specializeaza in genetica evolutiva.

 

    “Asadar, intrebarea daca aparitia fiintelor umane era inevitabila se reduce, in esenta, la intrebarea daca evolutia este repetabila si determinista, chestiune care poate fi, la randul ei, redusa la intrebarea daca evolutia este afectata de caracterul pur indeterminat al mecanicii cuantice. Si cel mai probabil ca este - in doua moduri importante. Primul are legatura cu faptul daca ar mai exista Terra, in cazul in care s-ar repeta Big Bangul, in conditii initiale identice. Reluarea istoriei universului ar avea, probabil, rezultate similare cu cele de acum (probabil, un numar similar de stele si galaxii, de exemplu), dar este foarte putin probabil ca Terra si Soarele sa existe in calitatea lor obiectuala de acum. Daca nu putem obtine, prin repetarea Big Bangului, nici macar aspectul actual al sistemului nostru solar, atunci nimic nu mai e cert: nu avem nici o siguranta ca viata ar evolua asa cum o stim noi. Putem pretinde ca viata ar evolua pe unele planete din univers, dar nu exista nici un fel de garantie ca aceasta ar fi de tip umanoid - dupa „chipul lui Dumnezeu".

    Dar mai exista inca o parte a evolutiei supusa capriciilor indeterminarii cuantice: mutatiile. Acestea constau in modificari moleculare la nivelul ADN-ului, majoritatea dintre ele fiind erori care apar odata cu replicarea ADN-ului, care, prin schimbarea codului genetic, produce noi forme de gene, care stimuleaza evolutia. Iar unii factori care produc mutatiile, precum razele X, radiatiile cosmice sau chiar simple erori de cuplare a dublului helix al ADN-ului, sunt, probabil, afectati de evenimente neprevazute la nivel cuantic.

    Ceea ce inseamna ca, daca viata ar lua-o de la inceput, chiar pe primitiva noastra Terra, mutatiile, ce reprezinta materia prima a evolutiei, s-ar realiza diferit. Iar daca materia prima a evolutiei e diferita, la fel vor fi si produsele acesteia: toate speciile care sunt in viata in acest moment."