Cinci decenii de experimentalism. Compendiu de poezie romaneasca actuala vol. 1

ucrarea de fata pleaca de la ideea ca, odata cu sfarsitul anilor ‘60/inceputul anilor ‘70, se configureaza, in context romanesc, o miscare poetica cu caracter experimentalist, care se indeparteaza de paradigmele modernismului, urmand modelul avangardelor interbelice. Principiul fundamental al unei asemenea poezii trebuie cautat in pragmatica stiintei contemporane, caci ea presupune elaborarea unor „axiomatici“ (concretizate in abordari teoretice, programe si manifeste artistice), urmata apoi de investigarea, printr-o miscare de extensie, a limitelor, de cautarea obstinata a noului, care se raporteaza la propria sa „axiomatica“ in calitate de diferenta, de „paralogie“, extinzandu-i limitele, dar si problematizand-o, printr-un demers care e constructiv si deconstructiv totodata, contestatar si autocontestatar in acelasi timp.