James Hadley Chase (1906-1985) a fost un renumit si prolific autor londonez de thrillere – a scris in jur de 80 de volume, din care mai mult de 20 au fost ecranizate.

 

    „Tipul se napusti spre mine, facandu-si loc printre tufe. Dar acesti arbusti de desert cer sa fie tratati cu respect. Nu le place deloc sa fie imbranciti. Tipul mai facu cativa pasi, se impiedica intr-o radacina si cazu. Asta mi-a dat timp sa ma ridic si sa ajung intr-un spatiu deschis. Daca trebuia sa ma bat, cel putin sa nu fiu stanjenit de tufisuri, radacini si arbusti. Tipul era cu mult mai greu decat mine si avea forta in pumni, iar eu eram inca ametit de lovitura din ceafa. Alta nu mai doream. Singura cale de a ma lupta cu el era sa am spatiu suficient ca sa ma pot misca in jurul lui.

    Tipul se ridica si se napusti asupra mea. Se misca foarte bine. M-am ferit de primul atac si l-am pocnit drept in nas, dar reveni si-mi arse una in cap de-mi scrasnira maselele.

    Lumina lunii ii cadea din plin pe fata - o expresie rece, brutala, asasina, fata unui om decis sa ucida si pe care nimeni si nimic nu il poate opri. Am sarit in laturi cand s-a napustit din nou si l-am lovit fulgerator peste urechea la care fusese ranit. Individul s-a rostogolit, ceea ce mi-a dat incredere in fortele proprii. Era urias, dar putea fi lovit si, deci, ranit. Tipul incepu sa se adune de pe jos, maraind si facandu-si avant ca sa sara spre mine, cu pumnii stransi. N-am mai asteptat sa ma atace, ci am navalit cu pumnii pe el. Dar nu am reusit sa-l lovesc in fata asa ca m-a agatat de haina si m-a tras spre el.

   M-am repezit cu genunchiul inainte, dar omul era expert in astfel de confruntari: se intoarse intr-o parte, parandu-mi lovitura cu coapsa. O mana i se napusti in gatlejul meu, cand l-am pocnit in coaste. Tipul gemu, dar nu slabi stransoarea de otel a degetelor din jurul beregatei mele."