Cartea de recitire s-a impus in scurt timp ca o colectie de literatura contemporana de inalta tinuta. O harta a literaturii contemporane nu poate ocoli estul european si pe cel oriental, rafinata literatura nordica si pe cea de peste ocean, scriitorii basci, englezi, francezi si germani. Romane rasplatite cu premii internationale de prestigiu (printre care "National Book Award", "Nadal", "Sappir", "FNAC", "Goncourt des Lyceens"), cu tiraje epuizate la scurt timp de la aparitie si traduse in zeci de limbi.

Cartile cuprinse in colectia „Cartea de recitire” se recomanda prin traducerile romanesti de calitate, prin povestile alerte, incantatoare, melancolice si romantice, despre tinerete si adolescenta, maturizare, memorie si istorie, iubire si destin. De neocolit, de citit si...de recitit.

„A fost odata ca niciodata" - asa isi incepeau acestia, in vremurile de demult, povestile. In romanul de fata exista si ce a fost odata si ce nu a fost niciodata. Ce nu a fost, ar fi putut sa fie. Iar ce a fost, mai bine sa nu fi fost."
- Nikola Milosevic

Scrisa la persoana intai, aceasta relatare vie a unei constiinte sensibile si vulnerabile este pe cat de simpla si aparent frivola, pe atat de subtila si profunda. Pornind de la imagini si situatii erotice dintre cele mai neasteptate, ea se transforma, pe nesimtite, intr-o cugetare beletristico-filosofica despre om si lume. 

„Romancierul are puterea de a face ca trasaturile disparate sa se transforme in miscare, in scanteie, in vocea diversitatii vietii, care isi gaseste implinirea in expresie.”
- Miroslav Egeric

Fragment din roman: "A doua zi era duminica. Ziua in care vecina noastra e invitata la pranz. Dupa pranz, mama, ca de obicei, se intinde in pat, iar Zivka se tolaneste in balansoar. De data asta fara pulover si fara gheme. Eu stau la birou in camera mea si citesc. Incaperile sunt legate prin usi mari de sticla care nu cred ca au fost inchise vreodata. Din locul in care stau pot sa o vad pe vecina, dar nu si pe mama. Imediat, mama incepe sa sforaie. Vecina se face ca doarme. Insa, cand sforaitul se inteteste, deschide ochii si ma priveste cu o expresie extrem de serioasa. O perioada ramanem asa. Apoi imi vine o idee care intrece toate fanteziile mele erotice de pana atunci. Ma ridic si pun scaunul intre birou si perete. Apoi imi desfac cureaua si imi las pantalonii in jos, pana dupa genunchi. Vecina urmareste toate astea cu aceeasi expresie serioasa a fetei. O clipa am impresia ca socoteala mea nu e buna si ca planul va da gres. Insa Zivka se sprijina cu ambele maini de manerele scaunului, se ridica si incepe sa inainteze catre mine cu miscari milimetrice. Mama tresare in somn si pare ca o sa se trezeasca, dar vecina ramane in aceeasi pozitie pana cand sforaitul revine la ritmul initial. Dupa aceea, pe varfuri, incet, se apropie de scaunul..."