Prezentul este opera trecutului. Romania s-a facut intr-un anume fel: de aceea este asa cum este. Parcurgandu-i rapid istoria, am putut identifica o lunga serie de trasaturi specifice, mai mult sau mai putin indepartate de conditia europeana «medie», si prinse ele insele in combinatii contradictorii. Inlantuindu-se, toate aceste particularitati, prea multe particularitati, conduc la Romania de astazi. O tara care se incapataneaza sa fie altfel. Ceea ce inseamna uneori si reusite, nu doar neimpliniri si dereglari. Necazul este ca ceea ce nu merge intr-o societate ajunge sa strice si ceea ce merge. Nu e un merit sa mergi corect, e o deficienta sa mergi stramb. Ce poate fi mai ingrijorator decat faptul ca atat de multi tineri, tot mai multi, si printre cei mai promitatori, isi vad realizarea doar in afara Romaniei? Avem nevoie mai presus de toate de o privire critica si cat mai putin ingaduitoare: sa ajungem sa separam odata mediocritatea si impostura de valoare. In laturi!, exclama Titu Maiorescu, la 1886. E un demers care ar trebui actualizat. Va reusi Romania sa o faca?“ (
Lucian Boia)
Editia a II-a, adaugita
Fragment din editia a II-a a volumului "De ce este Romania altfel?" Lucian Boia:
„Spre Occident. Contributia strainilor
AJUNGEM IN SECOLUL AL XIX-LEA, epoca modernizarii Romaniei. Exista in istoriografia romaneasca tentatia exagerarii imprumuturilor occidentale anterioare. Sunt reale, dar strict punctuale. Nu modifica sistemul, nu modifica structural societatea romaneasca. Procesul acesta se petrece abia in secolul al XIX-lea, perioada cea mai intensa fiind cuprinsa intre 1830 si 1860. Modernizarea este echivalenta cu occidentalizarea. Civilizatia actuala a lumii, buna-rea, tehnologica, stiintifica., rationalista, liberala, democratica... si asa mai departe (inclusiv colonialismul, fascismul sau comunismul), isi are aproape in totalitate obarsia in Occident. Ce a fost inainte conteaza mai putin sau conteaza in masura in care dilueaza, altereaza sau franeaza procesul modernizator. Titu Maiorescu vorbea (la 1868) despre „barbaria orientala", de care romanii abia se despartisera. La extrema cealalta, Nicolae Iorga nu va inceta sa repete ca romanii reprezinta o civilizatie straveche, avandu-si rosturile lor de-a lungul istoriei in rasaritul continentului, unde au ajuns sa fie continuatori ai civilizatiei bizantine. Cu sentimente diferite si folosind cuvinte diferite, si unul, si altul defineau in fond aceeasi realitate istorica. Barbarie sau civilizatie straveche, problema romanilor era de a depasi stadiul acesta, oricum l-am numi, pentru a-si insusi, si cat mai eficient, instrumentele si valorile occidentale. Toti le-au preluat, mai devreme sau mai tarziu, intr-o masura mai mica sau mai mare, cu mai mult sau mai putin succes, din Rusia si Turcia pana in Japonia si China...
Elita romaneasca avea deja o lunga experienta in preluarea modelelor din afara. Si de asta data s-a conformat cat a putut de repede. In cateva decenii, transformarea a fost totala, cel putin in aparenta. Imbracamintea orientala a disparut: femeile, mai intai, apoi barbatii tineri, mai la urma varstnicii, ceva mai reticenti, cu totii au sfarsit prin a adopta vesmintele europene (la categoria de sus, dupa ultima moda pariziana). A disparut si greaca, ca limba de cultura; i-a luat locul franceza. S-a abandonat scrierea chrilica, ceva mai greu, e drept, fiindca folosirea ei avea si o conotatie religioasa: ii atasa pe romani de ortodoxie (romanii au devenit astfel singurii ortodocsi care scriu cu alfabet latin).”